Diverse

      De unde vine Halloween-ul?

Una dintre originile sărbătorii de Halloween este  legată de celți. Aceștia sărbătoreau Anul Nou pe 1 noiembrie. Ziua aceasta reprezenta sfârșitul verii, începutul sezonului rece, adică al morții (după concepția lor) și era marcată de un festival, Samhain, care dura trei zile. În timpul festivalului se aruncau oase de animale în foc si oamenii se costumau cât mai downloadînfricoșător, pentru a speria spiritele rele. Pe 31 octombrie, însă ei credeau că granița dintre cele două lumi este mai puțin conturată, astfel morții îi puteau afecta pe cei vii.

O altă origine a sărbătorii este legată de catolicii romani care celebrau Ziua Tuturor Sfinților pentru a onora toți sfinții, știuți și neștiuți, din ceruri. Ei considerau această sărbătoare ca fiind una dintre cele mai importante din anul bisericesc.  Citește mai mult…

SuperBlog

– Alo, alo, aici brânzoliția. Ce necaz aveți?
– Ajutor, domnule brânzolist, m-au legat, mi-au furat toată brânza. Adresa este Brânzovenești, nr 4.
– Imediat sosim.

4 mașini de brânzoliție ajung la magazinul cu pricina. Înarmați și cu ochelari fumurii pătrund în încăpere și îl găsesc pe vânzător cu o roată de cașcaval Delaco în gură. Hoții își luaseră măsuri ca nu cumva bărbatul să strige după ajutor. După un ceas de căutat amprente, sau ceva care să îi ajute să prindă pe spărgători, brânzoliția decide că trebuie chemați experții. Citește mai mult…

Întâmplări

De când mă știu (adică de pe la 5 ani încep să am amintiri-până atunci cred că îmi dormea creierul) am avut o oroare față de soare, căldură. Cu riscul de a mă repeta, reamintesc că sunt născută în iulie. Adică exact în jumatea verii, când mingea aia mare de foc scuipă în stânga și în dreapta biluțe mici care pârlesc totul în jurul lor :)) Cred că mi-am greșit venirea.

Nu suport căldura! Era o bucurie când faceam naveta la liceu și veneam cu maxi care era pliiiiiiiiin de miroase, d’alea de îți mută capul instantaneu în direcția opusă, unde te izbești de altele. Asta când nu mă izbeam de geamuri, pentru  că dacă cineva scăpa telefonul din mână, aceasta probabil nu avea pe unde ajunge pe podea, așa că nu era bai. Citește mai mult…

SuperBlog

Viața în două căni

             Scumpule,

   Nu ți-am mai scris de mult. Nu mai știu ce e cu noi. Parcă iubirea noastră a rămas undeva, uitată pe una din băncile bulevardului pe care obișnuiam să ne plimbăm. Atâtea ploi au trecut peste noi, încât ne-au spălat sclipirea din ochi. Îmi amintesc modul în care mă priveai, cu iubire, păreai mândru că mă ai, că sunt a ta, iar eu simțeam că aparțin cuiva.
   Acum locuim împreună. Nu ne mai leagă decât copiii, nu mai aparținem unul altuia sufletește. Aș vrea ca atunci când vei citi această scrisoare să fi avut curajul să plec. Defapt, nu ți-aș fi scris dar astăzi mi-am împachetat lucrurile.
Citește mai mult…

D`ale sufletului

Un ochi îmi râde , altul îmi plânge

lacrimi fierbinţi curg pe obrajii pălmuiţi de soartă
şi se scurg pe pământul –mormânt.
aş scrijeli până acolo, jos – şi apoi dincolo
de mi-ar sta în putinţă.
m-aş transforma în dulce suflu divin
şi inimile voastre împietrite aş face să bată.

sufletul mi-e un bolovan
ce mă trage în adâncurile suferinţei
sugrumându-mi lent trupul
obosit de prea multă întristare . Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nostalgie…

Astăzi te-am revăzut toamnă, goală, pudică și tristă…Așa cum îți stă bine, așa cum nu te-am mai văzut vreodată. Astăzi m-ai născut  în fiecare copil care s-a desprins de brațele tale. Astăzi te-am simțit aproape, în suflet, în ființă și dincolo de ea. Astăzi mi-ai pătruns în celulă, ai făcut-o să vibreze, te-ai iubit cu ea…da…ai iubit-o cu fiecare culoare de care te-ai dezbrăcat. Astăzi am vorbit prin tăcere. Ne-am depănat amintiri, ne-am șoptit dorințe. Citește mai mult…

SuperBlog

Ora 6. Primele raze ale soarelui îmi mângâie timide pielea fină. Trebuie să mă trezesc, trebuie să mă trezesc, îmi tot repet că poate poate o să se întipărească acolo unde trebuie. Brrrr, de-odată parcă simt frig. O fi venit iarna? Ce o fi cu frigul ăsta? Îmi dau două palme să mă trezesc. Ce proastă sunt! Normal că e frig că doar lipsesc garniturile de cauciuc de la uși și ferestre. Mai pun un halat pe mine, mă mai cutremur de două ori din cauza frigului, mormăi câteva înjurături că de ce nu e și țara noastră bogată, sorb niște cafea în care am uitat să pun zahar, deci e mai amară ca viața. Deschid frigiderul ….vai de mine ce duhoare! Pot să văd cum îmi pică două fire de păr din nas. Cred că iar s-a stricat mâncarea, că de ..nici ăsta nu are garnitură. Așadar micul dejun și orice altă masă pe ziua de azi sunt uitate. Un măr aruncat în geantă îmi ajunge, îmi zic în timp ce îmi încalț pantofii sport să plec la muncă.  Citește mai mult…

SuperBlog

Parfum de dragoste

Îmi aduc aminte de casa de lângă lac. Aveam 16 ani și abia ne mutasem în noul cartier. Părinții mei divorțaseră, așa că mama a decis că e timpul pentru o schimbare. M-a înfiorat gândul că o să plec, că o să-mi las prietenii, școala, obiceiul de a citi sub teiul bătrân din parc și de a privi stelele de pe acoperiș. Dar, mai mult decât atât, m-a înfiorat casa cea nouă, sau…cea veche. Citește mai mult…