Diverse

liebster-award-logoMâine anul se -noiește … așa că nu vreau să rămân cu restanțe! Multumesc Flori pentru nominalizare! O să răspund numa la întrebări că tare interesante îmi par 🙂 Sper să nu fie cu supărare.

Ce este scrisul pentru tine?
La început a fost un mod de eliberare, acum a devenit un mod de viață 🙂
Cât de mult iubeşti România?
Nu cred că o iubesc. Nu simt sentimentul de iubire, nu cred că simt nimic față de țară, aș minți să spun că o iubesc. Îmi place, e o țară frumoasă … 🙂
Dacă ai putea, te-ai întoarce la copilărie?
M-aș întoarce cu drag, pentru că am avut o copilărie frumoasă. L-aș revedea pe tataie, aș aprecia timpul petrecut cu el mai mult. Și parcă atunci timpul nu se grăbea așa…
Dacă da, pe cine ai lua cu tine?
Citește mai mult…

D`ale sufletului

… în care dacă ar fi să privesc la suprafață, la cum sunt eu, aș spune că nu am realizat nimic. Încă un an își scurge ultimele suflări de viață și ne lasă pe unii fericiți că am mai bifat niște chestii pe lunga listă, iară pe alții cu ochii în soare. Adică dezamăgiți de noi, de așteptările pe care le aveam de la anul ăsta.

Dacă privesc cu ochii ăia de Andreea optimistă și normală la cap pot spune că am reușit să fac ceva anul ăsta: am fost în stare să scriu o licență deși m-am apucat foarte târziu de ea și să termin facultatea. Mi-am călcat de foarte multe ori pe orgoliu și am lăsat de la mine, l-am cunoscut pe nepotul (nou născut) prietenului meu, am închis uși uitate deschise sau întredeschise prin care intra furtuna, cu alte cuvine m-am descotorosit de oameni parșivi și mâncători pe la spate.  Citește mai mult…

Întâmplări

Crăciunul se petrece-n familie, cel puțin la mine, altfel nu se poate. Dar după Crăciun ne-am hotărât (eu cu al meu) să păstrăm tradiția începută acum doi ani, adică să mergem la Brașov. Numai că acum a fost altfel. Mereu a fost altfel defapt. Până și soră-mea m-a uimit. Anii trecuți aveam de muncă să convingem copilu să vină cu noi. Mama o amenința că o dă afară din casă și o lasă acolo până ne întoarcem noi, eu îi spuneam că nu mai vorbesc niciodată cu ea, că nu o să aibă și ea poze frumoase și amintiri…o întreagă bătaie de cap. Până la urmă mergea și când o întrebam dacă era mai bine să fi stat acasă răspundea negativ  :)) Citește mai mult…

Diverse

Eu nu știu să vă colind, dar încerc să vă urez 🙂 Să aveți parte de un Crăciun cu soare-n suflet și zăpadă-n jurul casei, că așa e frumos, nu? Numai bucurie, fericire, și sănătate, că dacă e sănătate e de toate, să vă-nconjoare bradul și familia.

Miros de cozonaci, pace-n suflet și iubire, multe zâmbete și un Moș așa cum vi-l doriți 🙂 Sper că ați fost cuminți!

Un Crăciun fără de tristețe!  🙂

Cărți

Cronica păsării-arc ~ Haruki Murakami
Și totuși, așa pasăre-arc fără voce cum eram, m-am decis să zbor pe cerul însorit al verii, lucru care s-a dovedit a fi destul de simplu. Odată ajuns sus, nu-mi rămânea decât să dau din aripi în unghiul dorit, pentru a regla direcția și altitudinea. Trupul meu a deprins măiestria într-o clipă și m-a trimis în zbor, fără niciun efort, oriunde doream. Am privit lumea din punctul de vedere al păsării-arc. Când mă săturam de zburat, poposeam pe-o creangă și priveam pe frunzele verzi acoperișurile și drumurile […] Din păcate însă, nu-mi puteam vedea propriul meu trup. Asta pentru că nu o văzusem niciodată pe pasărea arc și nu știam cum trebuie să arate.

Citește mai mult…

Diverse

Ziua 72, 73, 74, adică 7, 8 și 9  decembrie: zile grele, zile fără de lumină de dimineața și până pe la amiază. Ăștia de la Electrica s-au gândit că nu e nicio problemă să înghețăm și dezghețăm congelatoarele în fiecare zi, așa că au decis că e momentul să schimbe firele de curent. Nu-i bai, bine că avem lumânări și cărți de citit. Din nou, atmosferă relaxantă după ce-a trecut valul de înjurături. A fost un prilej bun să văd cât pot să rezist fără tehnologie. Deja când se apropia ora 15:30 și știam că trebuie să vină curentul mă treceau toți mâncăricii :)) Oricum până la ora aia am rezistat cu brio!

Ziua 75, 10 decembrie: Vă mai amintiți de Momoleață? Eu da, că de fiecare dată când o lăsăm liberă, prin curte, face cumva și mă calcă fix pe piciorul pe care încă îl simt beteag. Și cum s-a făcut cât un urs e o plăcere maximă. Dar e plăcut să vezi curtea plină de câini 😀 Citește mai mult…

Cărți

M-am hotărât să devin prost

Nu de puține ori am spus că mi se pare mie că oamenii proști sunt oameni fericiți. Ăia care trăiesc de azi pe mâine, care nu știu ce e ăla tv sau mai știu eu ce, ăia au un rânjet de fericire pe față. În prostia lor (nu cred că ei constat situația în care se alfă) ei sunt oameni fericiți. Mie una așa îmi par. Am destui vecini care toată vara nu fac decât să scuipe semințe, iar iarna trăiesc din mila altora. Ăștia nu știu că un abonament de dus la școală costă 2 milioane, nu știu că școala costă, nu îi doare prea tare că le vin plicurile de apă, gaze și ce-o mai veni, nu le bat pregătirile de Sărbători în ușă, nimic nimic. Fac umbră pământului absolut degeaba. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar asta e ceea ce gândesc: cu  cât ești mai prost, ești mai fericit.

Citește mai mult…

Diverse

liebster-award-logoEste prima chestie de genul ăsta primită și asta mă bucură, așa că trebuie să îi mulțumesc omului minunat din spatele blogului Fărâme de suflet și de viață.

Există și niște reguli și ar fi frumos să le urmez până la capăt, așa că poftiți de le citiți:

  • Mulţumeşte-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
  • Răspunde la toate întrebările primite;
  • Nominalizează 11 bloggeri;
  • Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizaţi de tine;
  • Nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
  • Trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Iată întrebările primite și răspunsurile oferite 🙂 Citește mai mult…

Diverse

Cu multă întârziere, a venit și această postare despre fericire 🙂

Ziua 65, 30 noiembrie: despre minunata zi am scris aici

Ziua 66, 1 decembrie: iar despre asta am scris aici :))

Ziua 67, 2 decembrie: Astăzi mi-am reamintit genul ăla de iubire după care tânjeam în adolescență: iubirea dintre Allan și Maitreyi. Mi-a fost dor să citesc cartea asta și m-a captivat la fel ca prima dată.

Ziua 68, 3 decembrie: Pentru că se apropie moșul (măcar acum) trebui să învățăm să fim mai buni. Recunosc că niciodată nu am donat nimic, iar luna asta deja suntem la a doua donație și asta mă bucură.  Citește mai mult…

Întâmplări

Când locuiam în căminul studențesc obișnuiam să mă văd cu al meu zilnic, adică în fiecare seară. Așa că făceam cumpărăturile împreună mereu. Eu frecventam des raionul cu cărți din supermarketuri, iar el pe ăla cu chestii de băieți. Așa se făcu într-o seară că mi-a picat ochii pe asta:

Citește mai mult…