Întâmplări

Intrusul

Știți ce e aia ofidiofobie? Dacă nu știti, vă zic eu: frică de șerpi. Așa se face că, astăzi în timp ce soră-mea curăța florile afară, iar eu – hai să spunem că făceam și eu ceva prin casă,  aud la început niște sunete ciudate înfundate, ca mai apoi să se transforme în țipete în toată regula. Dau să ies să văd ce s-a întâmplat, când o văd pe A. că se zbenguie prin curte și mai-mai s-o apuce plânsu` că ea nu mai iese niciodată din casă, că a văzut un șarpe. La cum făcea, am crezut că i-a intrat în pantaloni, dar fața ei spunea că a fost de ajuns să-l privească de la câțiva metri. Până ne-am mobilizat eu cu aparatul foto, tata cu cazmaua, n-am mai găsit nimic. Ca să fiu sinceră mi-a părut rău că nu am avut la ce face poze și am sfătuit-o pe soră-mea ca altă dată întâi să imortalizeze momentul, apoi să țipe. :))  Citește mai mult…

D`ale sufletului

papadii   Dragă chipule fără nume,

Am un gol imens în cap și simt cum îmi bate vântul gândurile. Alerg, alerg cu tălpile prăfuite de anii din spate, printre pufuri de păpădii ce se ridică vioaie spre cer. De când n-am mai suflat într-o păpădie… O să îți adun câteva într-o bună zi, să suflăm împreună. Mai întind mâna să culeg niște flori de cireș, căci sunt roz ș-am înțeles că roz e doar viața cu-a ei dragoste. Eu credeam că dragostea are culoarea curcubeului și că viața are ce culoare vrem noi să aibă. A mea de exemplu e albastră. Așa de liniștită și în ultimul timp cam lentă. Parcă nimic nu merge așa cum ar fi normal. Mi-aș dori să fie o explozie de culori. Știu că undeva, cândva așa va fi.

Tu ce mai faci? Încă mai aștepti pe aceeași bancă cu inițiale scrijelite pe spătar, să vină dragostea la tine? Fericirea ta ce culoare are? Citește mai mult…

D`ale sufletului

clepsidraViață … trăiri … sentimente …familie… timp … timp … timp … Totul se rezumă la timp. Nu mai avem timp, pentru că nu vrem să mai avem! Alergăm grăbiți spre școli, spre serviciuri, îmbrâncind bătrânul care pășeste încet spre piață. Își cumpără două roșii și o bucățică de brânză. Scoate măruntul din buzunarele pantalonilor peticiți. Nu-i mai ajunge nici măcar de-o pâine. Nu era pentru el, ci pentru prietenul său Patrocle, singurul care i-a rămas alături după ce l-a părășit soția. Dă-te tataie din drum! La ce ai mai ieșit din casă dacă abia mergi?  El nu mai are timp.  Timpul lui e ca o bombă cu ceas.

Dar noi mai avem timp. Noi suntem tineri. Și totuși alergăm grăbiți pe tocuri, în adidași, butonând de zor și chătuind fără ca măcar să ne mai uităm la semaforul ăla roșu. Ne oprim doar pentru că. Probabil din instinct. Pentru că zilnic, la aceeași oră, semaforul ăla e roșu și noi știm asta.  Citește mai mult…

Cărți

13169791_630573957106467_1834625055_oAutor: Nicolas Barreau

Editura: Allfa

An apariție: 2013

Număr pagini: 232

Cărțulia asta face parte din cele cinci romane primite de la Diana (Ilussion’s Street) și pur și simplu mi-a mers la inimă. O carte veselă încă din culoarea coperții, o lectură dulce, romantică, care te face să zâmbești oricât de trist ai fi. Am citit-o în câteva ore și parcă îmi pare rău că nu a durat mai mult.

Aurélie Bredin este proprietara unui restaurant mic și cochet din Paris.  Întâmplarea face ca despărțirea de iubitul ei să-i aducă puțină culoare în viață. Într-o dimineață de noiembrie, eroina intră într-o mică librărie, ca să scape de un polițist (ce o suspecta că ar vrea să se sinucidă) și cumpără la întâmplare o carte. Însă când descoperă că personajul feminin din acea carte este chiar ea (ba chiar purta și rochia ei verde) și că restaurantul ei e menționat de foarte multe ori, decide că trebuie neapărat să îl cunoască pe autor: englezul Robert Miller. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

reteta prajitura boemaAstăzi a fost o zi frumoasă, cu soare. Norii au fost prezenți, a și plouat… ia stați oleacă. Nu suntem la meteo, nu? De fapt ce voiam să vă spun e că astăzi toate au mers minunat. Dimineața am primit cartea dăruită de Potecuță și tot dimineața m-am încumetat să-mi încerc antitalentele în bucătărie. Ce-a ieșit … a ieșit. Vedeți voi. Rețeta mai jos, pentru mine pe viitor dar și pentru cine se încumetă (nu e chiar așa greu de făcut, deși par cam multe).

Pentru blat avem nevoie de 5 ouă, 5 linguri de ulei, 5 linguri de făină, 10 linguri de zahăr, 2 linguri de cacao. Separăm albușurile de gălbenușuri și le batem spumă (pe albușuri) cu un praf de sare. Când se dublează volumul începem să punem treptat cele 10 linguri de zahăr și continuăm să mixăm. Trebuie ca zahărul să se topească și să se formeze o bezea. Într-un alt vas amestecăm gălbenușurile cu uleiul și turnăm peste bezeaua din albușuri. Încorporăm totul bine, amestecând ușurel ca să nu se strice bezeaua.

După ce am amestecat bine, adăugăm făina și cacaoa. Apoi turnăm în tavă (eu am folosit o Citește mai mult…

Cărți

Amintirile unui însinguratAutor: Nicolae Sirius

Editura: Adenium

An apariție: 2013

Număr pagini: 326

Prima impresie de cum am văzut cartea asta a fost una plăcută, ba chiar extrem de plăcută. De ce? Păi coperta mi se pare genială și deja spune o poveste. Este prima carte citită de la editura Adenium și probabil nu aș fi avut ocazia să o am (pentru că nu am auzit de ea până acum) dacă nu o câștigam aici. Așadar mulțumesc Diana, înc-odat!

Romanul se deschide cu o revedere între personajul principal și o fostă prietenă- iubită de pe vremea studenției. Aceștia se întâlnesc  în locul unde odată își declarau iubirea, dar acum bărbatul se întreabă dacă  a contat vreodată asta, văzând că Elena nu dă niciun semn că și-ar aminti. 20 de ani trecuseră de când destinele celor doi au fost despărțite, așa că s-au găsit  multe de povestit. Elena rămâne peste noapte la amicul său și înainte de a adormi îi spune acestuia ca dimineață o să îi dezvăluie un secret. Numai că de aici se cam rupe firul povestirii. Aștepând sa adoarmă, eroul își amintește ce anume l-a făcut să se despartă de Elena.  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Prin tăceri … pierduți

… și uneori simt că ne-am pierdut pe undeva, că parcă suntem străini de noi, de tot ce ne-a legat. Dar unde? Dacă eu am căzut prin vreo vale, tu de ce nu ai venit să mă ridici? Sau poate tu, te-oi fi împiedicat de stângăciile mele, iar eu am fost prea mândră să mă uit în spate? Sau poate ne-am pierdut prin câmpii în timp ce fotografiam apusuri?

Unde ne-am pierdut inimile de bat așa stinghere? Mâinile-mi încă-ți caută prin noapte trupul dezgolit de gânduri. E rece patul. E așa de rece cum parcă n-a fost niciodată. E o răceală ce îmi îngheață fiecare centimentru în care mai trăiești, căci trupul meu ți-e casă atunci când vrei să te pierzi de lume. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Sunt un om nebun! Fugiți!

Da, sunt un om nebun! Nu judec limpede atunci când mă enervez și o fac destul de des pentru că dacă nu v-ați prins sunt labilă psihic! Sunt un om nebun de disperare atunci când văd că pierd teren și nu mă mai simt în siguranță.  Acum tun și fulger iar în următoarea secundă sunt cel mai cuminte copil pe care l-ai văzut în viața ta. Probabil ai uitat că nu există copil cuminte, nu?

Sunt un om nebun și urăsc minciuna și oamenii care mint cu nesimțire! Sunt un om nebun care e de acord cu pedeapsa capitală pentru violatori și criminali. Care urăște oamenii profitori și părinții care fac diferențe între odrasle. Pe ăia care se duc la ăl mai mare și le spune că ăl mai mic e un păduche și că nu e în stare să facă nimic, apoi se întorc la ăl mic și îi spune că frate-su mai mare e un pierde vreme și nu se leagă nimic de capul lui. Citește mai mult…