SuperBlog

Hai și tu la SuperBlog!

Ultima zi de septembrie. Un pic ciudat că pică vinerea, ar trebui ca weekendul să fie așa ca o pauză din calendar și octombrie să vină de luni. Să se numească zilele sufletului. Sau ale fericirii sau poate zilele toamnei. N-are sens ce zic eu aici, așa-i? N-are, știu. Afară e ceva suspect. Căldură, soare, un cer albastru cu niște nori albi, pufoși și prietenoși, fluturi și flori. Și tocmai pentru că toamna mi-e soră mai mare și suntem la fel de dificile, nu mai cred în fața asta binevoitoare a ei. Sigur ne pregătește ceva.

Sau poate că și natura serbează Luna Nouă sau începerea facultății. Dar cum cea din urmă nu are loc în zilele de weekend (norocul studenților) eu cred că serbează altceva. De câțiva ani încoace are loc o mare sărbătoare (e adevărat că nu apare în calendare, dar pun pariu că în calendarele bloggerilor sigur e) în lumea asta minunată a mediului online. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

tort de biscuiti

Rețeta de tort de biscuiți este una dintre cele mai vechi rețete pe care le face mama. Îmi aduc aminte cu drag când mă punea să îi așez biscuiții în tavă și eu îi mâncam, sau când mă lăsa să-mi bag nasul în tuciulețul în care făcea crema. Aș putea spune că este una dintre rețetele care îmi amintește de acasă și pentru asta are un loc special în inima mea. Ba chiar parcă are gustul copilăriei.

Mi-am amintit de tortul ăsta acum câteva săptămâni, de fapt a fost un lucru ciudat, pentru că mă gândisem la el câteva zile până când a venit mama cu ideea să îl facem că de câteva zile se tot gândește la el. Și nici măcar nu îl adusesem în discuție …

Nu necesită cine știe ce cunoștințe într-ale bucătăriei (ca de altfel nicio rețete de pe aici), se face extrem de simplu și cu ingrediente puține. Dar se mănâncă la fel de rapid :)) Tortul meu a fost din 4 straturi de biscuiți, fiecare strat având 7×4. Adică 28 de biscuiți pe strat. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Monolog la ceas de seară

 

Cred că e a 50-a oară când scriu și șterg. Am început în atâtea moduri și am sfârșit în același fel. Back space. Astăzi nu sunt eu, de fapt de mult nu mai sunt eu, cred că am fost răpită și mi-a fost spălat creierul și implantat vreun cip care să mă facă să nu mai fiu eu. Am obosit să mă lupt cu mine, am obosit să mă simt în nesiguranță, am obosit să îmi doresc lucruri. Câteodată – clar am fost răpită- parcă pot să ies din mine, să mă detașez și să privesc de la distanță. Să mă privesc și să mă întreb cine dracu e asta?  Încă nu mi-a răspuns nimeni la această întrebare, dar mai e timp.

E destul timp în lumea asta, că doar eu nu mă grăbesc nicăieri, am alergat de prea multe ori stând pe loc încât nu mai am chef, nu mai vreau nu mai pot. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

tort amandinaTortul amandină a fost dedicat aniversării prietenului meu, dar nu am avut timp să notez rețeta până acum. De fapt, am pe birou un teanc de hârtiuțe cu diverse rețete care mă strigă să le fac vedete. Dar să ne întoarcem la tort. Am răscolit multe – enorm de multe pagini cu torturi de pe blogurile culinare în speranța că voi găsi un tort clasic, fără fructe, fără ingrediente la care mă uit ca mâța-n calendar. Greu dom-le greu! E plină lumea de torturi, dar e greu când ești mufturos. Așa că am apelat la varianta old-school: rețetele din revistele Practic în bucătărie. Și cum mama era o împătimită a acestei reviste, am fost nevoită să răscolesc teancuri, pentru un amărât de tort. Dar a meritat pe deplin efortul. Pentru că tortul amandină e atât de delicios, de dulce, de însiropat că ți se topește în gură. Ideal în porții mici, savurat încetișor, neapărat cu ochii închiși ca să simțim savoarea. Se face destul de ușor și nu necesită cine știe ce bătăi de cap. Citește mai mult…

D`ale sufletului

la multi aniTrei, doi, unu șiiiiii doamnelooooooor și domniloooooooor  …. ăăăăă …. ăăăăă. Ce făcuși fată dragă, te emoționași?  Hai să încercăm din nou. Fără emoții, fără roșeli. Doamnelooooooor și domniloooooooor intră în scenăăăăăăă …. ăăă. Nu e bine. Nu e nicio scenă, unde văd eu scenă? Și cum să apar pe-o scenă așa, tam-nesam, în pijamale? Păi eu sunt Doru Octavian Dumitru ca să întrețin publicul cu atâta lejeritate? Nuuu, eu mi-aș vârî ochii-n pământ și aș tace mâlc că de altfel mi s-ar împletici vorba cu limba și limba cu vorba.  Și nu ar ieși nimic inteligibil. Dar mai bine aș face pe mimul, căci nu aș vrea să cad în penibil încercând să aflu cum stă treaba cu doi zece doi zece se aude acolo,  în spate? Ăsta chiar funcționează sau vorbesc doar cu mine?

Apoi .. cum să vă răpesc eu timpul chiar și câteva minute să mă ascultați? Nu e de ajuns că mă încurajați de câte ori mă gâdilă  degetele? Citește mai mult…

Diverse

Dacă aș fi fost … leapșă

Am citit la domnul Petru o leapșă așa faină și interesantă încât am zis să o preiau și eu. Dacă mai dorește cineva, o poate prelua, sau poate răspunde aici, căci eu nu o voi da mai departe 🙂

Dacă aș fi fost:

  • o lună: aș fi fost decembrie
  • o zi a săptămânii: aș fi fost vineri
  • o parte a zilei: aș fi fost apus
  • o direcție: aș fi fost vest
  • o planetă: aș fi fost Terra
  • un film: aș fi fost Lanțul amintirilor
  • un lichid: aș fi fost cafea
  • o piatră: aș fi fost safir
  • un tip de vreme: aș fi fost furtună
  • un instrument muzical: aș fi fost pian
  • o emoție: aș fi fost dor
  • un sunet: aș fi fost ropot de ploaie
  •  un element: aș fi fost apă
  • un cântec: aș fi fost „Aleluia”
  • o carte: aș fi fost Amintiri din copilărie
  • un scriitor: aș fi fost Ion Creangă
  • un personaj de ficțiune: aș fi fost mai multe
  • un oraș: aș fi fost New Delhi
  • o aromă: aș fi fost ciocolată
  • o culoare: aș fi fost albastru
  • un material: aș fi fost mătase
  • un cuvânt: aș fi fost călător
  • o parte a corpului: aș fi fost ochi
  • un număr: aș fi fost 7
  • un mijloc de transport: aș fi fost bicicletă
  • o haină: aș fi fost pijama

 

D`ale sufletului

e-toamnc483Sunt momente în care îmi vine să mă cuibăresc în tine ca să înțelegi ce sunt cu adevărat. Și-n ciuda celor ce se spune eu nu sunt făcută din țărână. Pătrunde-mă ș-ai să înțelegi. Descoperă-mă atingere cu atingere, ia-mă ușor căci sunt ca un vis ce se spulberă dimineața. Nu-mi zâmbi, ah, nu mă atinge ca pe o curvă ieftină. Nu-ți fie teamă, eu sunt iubire. Nu simți căldura? Pajiști verzi cu ropote de cai sălbatici alergând spre orizonturi prea largi pentru tine. Nu trebuie decât să închizi ochii și să te pierzi în mine, aleargă deodată cu ei, să-ți mângie iarba plină de rouă călcâiele crăpate de-atâta singurătate iar soarele să-ți îmblânzească nărăvașele cosițe. Atunci ai să simți iubire, atunci ai să mă cunoști.  Citește mai mult…