Întâmplări

3 + 1 = 4

Spre bucuria disperarea mamei ne-am mărit numărul sufletelor din curte cu încă unul. Cum? păi uite așa: acum vreo trei luni a început să vină prin gradină un câine maaaaare și negru și lătra la noi, de parcă era gradina lui și noi eram la furat acolo. L-am zgornit, a revenit, l-am zgornit, a revenit, l-am zgornit, a revenit! Treceau zilele si el pace să mai plece. Stătea în fața porții care duce în grădină și de câte ori ne vedea dădea din coadă în semn de joacă. 

Niște ochi bulbucați de broască crocodil  copil (soră-mea) inocent o implora pe mama: Uiiiite, că îi e și lui foame, hai nu fi rea, dă-i și lui ceva să mănânce…aaa, și puțină apă, că sigur îi e și sete! Zis și făcut. Îl numeam câine de grădină :)) și când am aflat că defapt e fată, i-am zis Momo sau Momoleață.

În afară de faptul că mânca exact cât un porc, de câte ori mergeam să ne jucam cu ea, ne întorceam ca din război: mâinile făcute ferfeliță, urme de labe până pe umeri chiar, căci dacă se ridica în două labe și nu erau pe fază riscai să te dea jos.

Acum ceva timp însă s-a întâmplat să găsim morți toți câinii (nu v-am zis oare că veneau după ea vreo 3-4 câini? așa că puteam deschide lejer un adăpost ) care o curtau și pe ea bleagă. Nu vă închipuiți câta plânsu s-a pus pe copilă, că dacă moare Momoleața, că dacă a otrăvit-o cineva, că ce face ea fără câinele ală, oooof, că nu vrea să plece la școală, că dacă o găsește moartă până vine, că uite ce ochi pleoștiți are, sigur nu mai trăiește, că aoloooo, nu vreau să moarăăăă!

 Și dă-i și fă rugăciuni să nu moară, și bag-o în curte, dă-o la soare să stea la lumină, nu vrea la soare, chinuie-te și ia-o în brațe, are o tonă, dă-i lapte, nu vrea lapte, nu vrea nimic, respiră greu, nu mai se ridică, cheamă veterinarul să facă bine Momoleața. Ce-a zis nenea cu injecțiile? că e otrăvită și aaa, mâine nu mai e nevoie să vin să mai facem una. Dă-i iar bocete că de ce nu trebuie să mai vină? că e cu două înțelesuri: ori nu mai apucă mâine, ori se face bine azi…

Și uite așa ziua aia a fost ziua ei. Și ca să fie setul complet : apeluri de la copilu în fiecare pauză, să afle noutățile despre starea de sănătate, poze pe whatsupp ca să o vadă și în direct, să nu care cumva să o mint ca încă trăiește.

După două zile de vedetism, s-a produs miracolul: a început nebuneala.

Cine se împiedică acum de patru câini prin curte?

Un Comentariu

Lasă un răspuns