Întâmplări

Același cadou oferit și primit

Când locuiam în căminul studențesc obișnuiam să mă văd cu al meu zilnic, adică în fiecare seară. Așa că făceam cumpărăturile împreună mereu. Eu frecventam des raionul cu cărți din supermarketuri, iar el pe ăla cu chestii de băieți. Așa se făcu într-o seară că mi-a picat ochii pe asta:

Nu o mai văzusem până atunci, nici nu mai auzisem de ea așa că am luat-o să văd ce conține. Când am deschis-o surprizăăăă: avea filele albe. Un alb imaculat, nu glumă.În prima fază m-am gândit ce dumnezeu e cu ea, cine ar da banii pe o carte goală? Apoi, după câteva zile, adică nopți de gândit, (pentru că îmi rămăsese în cap cartea asta) m-am decis: o cumpăr.

Ce fac cu ea? Păi i-o ofer lu` iub (tot se apropia nuștu ce ocazie) cadou. Iar el o să mi-o ofere mie de Crăciun. Numa` că nu la fel de goală. Hi Hi! Așa că i-o împachetași frumos și i-o înmânai cu rânjetu pe bot și cu urarea spor la citit … sau mai bine zis la scris. Ai termen până de Crăciun, anul ăsta. 

Să vă zic ce față a pus când a văzut-o? Și când a văzut câte pagini goale are? Și când a aflat că trebuie să le umple pe toate? Nu vă zic, vă las să vă imaginați. Vă ofer doar un indiciu: e certat rău cu imaginația și scrisu :))

Important e că am așteptat cumințică vreo juma de an, iar de Crăciun am avut o lectură super!

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns