D`ale sufletului

Astăzi – gol imperfect

Astăzi – gol imperfect

Astăzi mă simt de parcă oasele mele ar fi în război unele cu altele. Îmi vâjâie capul și mă simt parcă nici cu amețeala nu stau bine. Nu știu câte ore am dormit în ultimul timp, dar știu că nu suficiente. Mi-am anesteziat sufletul ca să nu-i mai simt și lui durerea. Ar fi fost prea multă. Tot ce îmi doresc e un somn lung, un masaj bun și niște liniște. La kilogram dacă se poate și în interior. Interiorul creierului, acolo unde gândurile vorbesc singure. Uneori am impresia că sunt alcătuită din două persoane, una fizică, alta se află acolo, în interior. Problema e că sunt diferite persoanele astea.

Astăzi s-au făcut șase luni de când a plecat ultimul. Am început să învăț cântecele bisericești fără să vreau. Ce ciudat e să trebuiască să încui poarta când sunt toți plecați de acasă, să intri în casa unde nu demult locuia un om și să nu mai fie nimic, doar praf și pulbere de amintiri …. La fel de ciudat e să întorci privirea și parcă să vrei să întrebi ce faci nentule de mâncare? mmm, miroase a varză! Nu ne-am înțeles prea bine niciodată. Era fratele vitreg a lu’ tata, om parcă creat numai din defecte. Locuia cu noi în aceeași curte, tocmai din cauza asta de-a lungul timpului au avut loc multe întâmplări mai mult sau mai puțin fericite între noi. Și cu toate astea după ce a murit parcă se simțea curtea goală. Și încă e ciudat …

Tot astăzi mă gândesc cum să fac să nu mă mai gândesc la nimic. Aseară mi s-a spus că sunt un om plin de defecte. Nicio noutate, aș spune. M-aș fi bucurat să mi se spună că îmi stă bine părul, că … nici nu știu ce lucruri frumoase aș putea spune despre mine. De faptul că sunt un om plin de defecte sunt perfect conștientă, nu e nevoie să mi se reproșeze frecvent. Poate doar defectele mi-au mai rămas contur. Poate că tot ce a fost frumos la mine s-a șters. Sau poate e doar bine ascuns, nu știu.

 

15 Comentarii

  1. Călătorule drag, au spus unii mai deştepţi ca mine că de obicei cei care sunt plini de defecte văd reprezentarea lor în celălalt. Sunt incapabili să vadă frumosul sau binele din ceilalţi. Nu ştiu cine ţi-a spus asta dar cred că dacă a făcut-o e bun de compătimire. Înseamnă că pe interior duce o luptă cruntă. Şi dacă poţi, stai doar pe lângă oameni care pot scoate la suprafaţă ceea ce ai tu frumos de oferit. Toţi suntem plini de defecte. Dar avem şi părţi bune. Şi alea cântăresc mai mult.
    Ai grijă de tine!

    Răspunde
      1. Sper să nu te supere ceea ce-ţi voi spune acum, crede-mă că ţi-o spun din suflet.
        Te citesc de mult timp şi ştiu cum scrii tu, ştiu cât eşti de talentată şi mai ştiu că nu eşti genul care cerşeşte complimente deci postarea asta nu a fost scrisă ca să venim noi cu zeci de comentarii în care să-ţi spunem cât eşti de talentată şi că nu trebuie să crezi asta despre tine şi că bla şi că bla chiar dacă aşa şi e. Dar simt că nu te ajută acum complimentele noastre. Ai o stare care nu e în regulă şi îmi pare tare rău. Nu ştiu ce te macină dar nu e în regulă dacă ai ajuns să crezi că ai numai defecte.
        Dacă cineva a considerat necesar să-ţi spună asta şi mai mult decât atât te-a convins de şi ai ajuns să crezi despre tine că eşti plină de defecte, înseamnă că acea persoană contează mult pentru tine, că e foarte importantă în viaţa ta. Altfel de ce-ai lăsa să te aducă în postura de a-ţi nega calităţile? Şi atunci, dacă are dreptate, înseamnă că depinde numai de tine să faci ceva în sensul ăsta.
        Depinde ce defecte crezi tu că ai. Cele mai multe se corectează. Dar dacă tu nu te iubeşti pe tine pentru ceea ce eşti, aşa cum eşti, e mai greu să le arăţi celorlaţi părţile tale bune.
        Ştii, uneori între prieteni sau iubiţi se spun lucruri mai dure. Dacă sunt spuse ca să ajute, sunt necesare. Tu ştii cum şi în ce context a fost spus. 😉
        Te-am supărat?

        Răspunde
        1. Mi.ai provocat niste lacrimi, dar m.a răbufnit râsul cand am citit asta cu „te.am supărat?”. A sunat fain :))
          Cu totala lipsa de modestie, scriu ce scriu (in general, nu postarea de azi) pentru ca ma recitesc adesea si ma ajuta. Câteodată nu imi vine sa cred ca eu am scris si asta chiar ma ajuta mult. Ma face să cred că mă pricep si eu la ceva.
          Și da, e o persoana importantă pe care o pierd. Ușor usor. N.am fost capabilă să tin pe cineva lângă mine niciodată… și știi de ce? Tocmai pentru ca atunci cand ajung sa ma cunoasca pe mine, așa cum sunt, isi dau seama ca poate nu exista compatibilitate. Si aici ma refer la prieteni in general
          Eh….

          Răspunde
  2. Draga mea, toți avem defecte mai multe sau mai puține. Tu clar nu ai cum să fii plină de defecte, ești un om frumos și bun. Nu lăsa tristețea să pună stăpânire pe tine și să-ți întunece gândurile.

    Răspunde
  3. Nu stiu cat de tanara esti, dar banuiesc ca eu am mai multi ani la purtator. Nu, asta nu inseamna ca le stiu pe toate, inseamna doar ca am trait mai multe experiente. Cred ca sunt norocoasa pentru ca am invatat mereu (nu la scoala!). Te rog sa ma crezi ca pentru nimic in lume nu trebuie sa ne afecteze in rau cei din jur. Pentru nimic! Sa iti vezi de zilele tale, frumoase sau nu, sa inchizi usile pe care intra purtatori de bocanci, sa te bucuri chiar si de singuratatea ta. Au mai spus-o si altii, stiu, nu stiu insa daca au si trait-o. Nu uita: nimic nu este vesnic.

    Răspunde
  4. Of, deci nici tu nu te simțeai bine… Cred c-a fost ceva în aer ieri :)) Toți suntem plini de defecte….
    Ești o persoană minunată, și nu zic numai eu, ești autentică și sinceră în scrierile tale. Ai multe calități, nu lăsa supărarea pricinuită de niște vorbe să te facă să le negi. În adâncul sufletului tu știi că le ai 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns