SuperBlog

Bunici fericiți la Hotel Royal

– Ce să zic, eu sper să le fi plăcut bunicilor supriza pentru aniversarea căsătoriei lor. Știu că nu se așteptau la așa o petrecere, ci la una mică. De fapt, ei nu voiau deloc nimic special, zice Elena în timp ce-și împletea părul.

– Daaaa, când am vorbit eu cu ei ultima oară, mi-au spus că o să vină vreo 10 neamuri. Ne strângeam totuși câțiva, răspunde Mira.

– Eu le-am zis : dragii mei, o dată în viață face omul  50 de ani de când s-a căsătorit. Asta nu e motiv de petrecere așa în 5 oameni, ăsta e motiv de petrecere adevărată. Și atunci m-am gândit să te sun pe tine.

– Da, iar eu pe Matei și uite așa a început organizarea nepoților.

– Și când te gândești că eram așa panicați că nu vom găsi locație..

– Eh, noroc cu Matei că a găsit un salon de evenimente din Poaiana Brașov. De fapt, l-a ales dintre cele pe care le găsise disponibile, pentru că acolo a fost la nunta celui mai bun prieten și știa deja că totul o să iasă ca la carte. Și într-adevăr așa a fost. Mă gândesc că tot acolo să-mi fac nunta și eu. Mi-a plăcut așa de mult! Pentru mine o să rămână cel mai bun salon de organizare evenimente din Brașov.

– Dar ai văzut că plângea buna noastră dragă? Ce emoționată era!


– Ai fost la munte, ă? Cu Gheorghiță? Și cine-a văzut de casă? întreabă curioasă Georgeta.

– Am fost, am fost. N-a fugit nicăieri casa cât am fost de ne-am serbat. Îmi pare rău că n-ai putut veni și tu. Păcat mare! Să fi văzut ce frumos am jucat și am săltat, ca la douăzeci de ani. Multă bucurie mi-au adus nepoții cu supriza lor. Nu mai fusesem la un hotel de hăăăt, vorba ceea, când era bunica fată, în cazul de față bunica fiind eu. Să fie vreo 30 de ani de când n-am mai fost așa la o petrecere.

– Și cine-a venit, ă, cine?

– Am fost mulți. Nici nu știu cum de mi-au găsit copiii ăștia atâtea neamuri de peste tot prin țară. Pe toți i-au chemat. Nu ne mai văzuserăm de mult. A venit și de aici, din sat, lume cu care mă am eu bine. Să fi văzut tu ce hore și sârbe am jucat și ce frumos a fost. Și mâncare bună și ospătari cumsecade. Totul organizat frumos, frumos de tot.

– Da’ ați avut loc, ă, ați avut?

– Loc? Într-o sală așa mare și frumoasă să nu avem loc? Da Georgeto, bag seama că ești cam cârcotașă. Da ce spui tu că am avut și flori pe mese? Mă visam eu la anii mei să stau la masă regală? cu flori, cu meniuri festive, cu muzică bună, cu băutură? Să fiu servită ireproșabil? Și ce tort frumos au făcut nepoții mei dragi. Am și plâns zău, când l-au adus. Nu credeam că o să mai trăiesc eu așa ceva.

– Da’ noaptea, noaptea unde ați dormit toți?

– În mașină, Georgeto. A venit fi-miu cu o mașină mare mare și ne-a băgat pe toți acolo.

– Știam eu că măcar ceva n-a mers bine.

– Ai îmbătrânit degeaba… femeie bătrână și tu crezi că am dormit în mașină? Am dormit la hotel, normal. Și ce perne moi și pufoase erau acolo… să vezi ce frumos s-a aruncat Gheorghe al meu în pat, prima oară când a intrat în cameră. Nu se compară cu ăsta de acasă de zici că dormi pe scândură. Și să vezi Georgeto, că ne trezirăm cu primii zori și-așa un răsărit frumos se vedea de pe balcon.. Ne cam lipsiră cei doi cucoși sprinteni din ogradă, dar așa un aer curat era acolo..

– Da’ cum îl cheamă, ă? Că la anul dacă ne-o ajuta Dumnezeu împlinim și noi 50 de ani de când ne-am luat…

– Să mă inviți și pe mine, Georgeto, că deja parcă mi-e dor de atmosfera de acolo.

– Te invit, te invit, numa să-mi spui cum se numește …

– (ehe, ce mai ciudă ți-e Georgeto) Hotel Royal, unde ești servit regal!

 

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns