SuperBlog

Cafea cu iz de altădată …

Cafea cu iz de altădată …

Cămăruța cu pereți scorojiți și tavan din trestie se umplea cu aromă de cafea. În mijloc, pe un scaun ce servea drept măsuță așteptau să fie umplute trei cești. Un ibric vechi, din tablă, le alinta pe rând, cu licoarea neagră. Eram cinci suflete, în jurul scaunului- masă și depănam amintiri. Amintiri pentru cei mari, povești frumoase, auzite pentru prima oară pentru noi, copilele, ce priveam la fiecare cum soarbe din ceașcă.
Parcă o aud și acum, pe mamaie L. cum o ruga pe mama să ne dea și nouă câte o gură, că parcă prea privim cu jind. Iar noi luam, ne înmuiam buzele și ne bucuram că suntem într-atât de mari să avem voie să gustăm.
Nu știu ce magie era în ibricul de tablă, vechi de peste 50 de ani, dar niciodată cafeaua n-a mai avut același gust ca acela pe care îl avea la mamaie L. în cămăruța cu pereți scorojiți. Câteodată am impresia că îi simt aroma de atunci: mirosea a mamaie, mirosea a iubire, a revedere, mirosea a bătrânețe și-a dor. Mi-e un dor nebun să mai văd acele mâini tăbăcite de ani, cum așează atent 3 ceșcuțe luate de pe raftul verde, agățat pe perete, sub tabloul cu fetița și pisica croșetate. Totul vechi, cu iz de bătrânețe, până și praful depus mirosea altfel. Mamaie, ai cafea?, o întreba mama. Dacă nu ai, stai liniștiă, că oricum am adus noi. Întotdeauna avea. Îi mai dădeau vecinele cafea boabe, dar ea păstra pentru când avea câte o vizită, ca să aibă ce pune pe masă.
Apoi ne lipeam nasurile de obrajii ei și în timp ce părinții noștri făceau puțină ordine, ca să lăsăm totul cum am găsit, mamaie ne povestea despre viața ei, despre tinerețe și despre tataie, pe care nu am apucat să-l cunoaștem niciuna. Savuram fiecare cuvințel, fiecare zâmbet, fiecare mângâiere.
Despre acele momente îmi place să-mi amintesc ori de câte ori savurez o ceașcă de cafea, în vârful patului. Caut în aroma ei, ceva ce doar acolo am găsit și parcă, câteodată regăsesc acel iz special. Mă las învăluită și zâmbesc. Mi-ar fi plăcut ca ea să fie aici, să-i vorbesc despre espressoare și monodoze de cafea, pentru că știu cât de mult iubea cafeaua, însă nu băuse decât la ibric. E ciudată viața … unii beau cafea peste tot, la birou, în mașină, pe stradă, iar alții nici nu-și imaginează că există și altfel de cafea, decât cea preparată în casă, căreia mare parte din viață îi duc dorul, din lipsă de bani…

cafea

3 Comentarii

Lasă un răspuns