D`ale sufletului

Ce a însemnat pentru mine depresia

Ce a însemnat pentru mine depresia

Nu vorbește nimeni despre depresie, de parcă ar fi un cuvânt tabu. Când auzi că un om este în depresie primul gând probabil este că are prea mult timp liber și i s-a urcat la cap. Prostii, ar spune unii. Baliverne, ar spune mulți dintre cei pe care îi cunosc eu. Depresia nu este nici o joacă și nici o alegere. Este o stare care  se adâncește mai tare în suflet, în minte, în gânduri. Se cuibărește acolo, la poalele creierului tău și-l năucește.

Depresia pentru mine a înseamnat autoizolare. Atât de ceilalți, cât și de mine. M-am retras undeva într-un subsol al subconștientului și deși știam că trebuie să fac ceva să ies la suprafața, nu-mi găseam motivație. Au fost nopți în care nu am închis un ochi. Au fost zile în care nu coboram din pat. Zile în care îmi găseam falsa alinare în mâncare, în special în dulciuri.

Am avut perioade însă în care dormeam foarte mult, mai mult decât ar fi fost normal și când mă trezeam parcă eram căzută din cer. Mă durea tot corpul, mă simțeam lipsită de energie, vlăguită, fără chef de viața. De fapt, lipsa chefului de viață m-a tot urmărit de-a lungul depresiei. Mi-am căutat liniștea în diferite activități. Am fumat, am mâncat, am petrecut nopți întregi pe Big Farm „chătuind” cu jucătorii. Mă culcam la 4 dimineața și la 7 eram din nou pe chat. Asta când nu dormeam continuu.

Am plâns și-am strâns în suflet întristări cât pentru o viața întreagă. Nu am vorbit cu nimeni. Nu credeam că există cineva care mă poate înțelege. Nu simțeam că mă mai potrivesc nici în familia mea, nici în lumea asta. M-am gândit de nenumărate ori la sinucidere. Da, știu că sună destul de îngrozitor ce scriu eu aici, dar ăsta este adevărul și nu vreau să-l deformez sau să-l îmbrac în altceva doar că să mai înveselesc puțin. Simțeam pur și simplu că mă târăsc  prin zile și câteodată nu-mi doream decât să se facă noapte și să dorm. Uneori somnul era așa ca o scăpare de toate. Mă simțeam liniștită dormind, însă alteori somnul era cel mai mare dușman. Aveam coșmaruri, mă simțeam singură într-un pat mult prea mare, o singurătate care mă strângea așa de tare că adormeam plângând.

Am avut și zile bune. Zile în care credeam că eram bine, în care vorbeam, râdeam, până venea noaptea și rămâneam din nou singură. Cum am ieșit din aceast gol în care mă aflam? Am început să fac schimbări. Ajunsesem să mă urăsc așa de tare că nu mă mai puteam privi în oglindă. Nu-mi mai plăcea nimic la mine, așa că am început o serie de schimbări. De fapt nici nu știu dacă eu sunt cea care a început, aș spune mai degrabă că de la tata a pornit totul. Tot ce știu este că din acel moment am început să mă salvez, puțin câte puțin. Nu vreau să vorbesc despre asta acum, dar o voi face cât de curând, pentru că este un subiect separat și le-aș amesteca.

Ce vreau să mai spun acum este că depresia poate fi învinsă prin schimbări. Prin conștientizarea că da, te afli în depresie și trebuie să ieși. Știu că este teribil de greu, dar acum privind în urmă știu că dacă aș fi vorbit cu cineva ar fi fost mult mai ușor. Cum am spus și data trecută nu m-am vindecat pe deplin, încă mai simt unele lucruri, încă am gânduri și gândulețe, însă cel mai important este că acum sunt trează, am ieșit din acel gol și încerc pe cât pot să mă mențin deasupra lui 🙂

14 Comentarii

  1. Depresia e o realitate crudă a zilelor noastre, nu e deloc o născocire, un moft… Continuă să lupți cu ea, nu o lasă să-și facă de cap prin mintea ta – știu destul de bine ce înseamnă să ajungi să depinzi de niște pastile pentru depresie (am pe cineva în familie).

    Răspunde
    1. Dacă mă gândesc ce am avut eu în familie (boli mentale) cred că mă motivează și mai tare să redevin eu, pentru că nu vreau să ajung așa și nici măcar să am de-a face cu așa ceva. E un gol din care nu aș mai reveni, nici măcar cu pastile. Dar zic eu că va fi ok în cele din urmă. 🙂

      Răspunde
  2. Eu am scris si fotografiat in timpul asta. Este incredibil ce poate iesi din suferinta. Au trecut luni de cand nu m-am mai simtit ciudat. Acum am o cariera si o viata de succes. Trebuie sa gasesti acel lucru care te scoate din starea aia. Poate parea greu la inceput, dar nu este deloc. Depresia dispare in timp si cu ajutor…

    Răspunde
      1. Daca as putea face o campanie de constientizare a problemelor… Cunosc multi oameni apropiati mie, care se bat cu depresia asta nenorocita. Sper sa nu imi revina. Incerc sa ma tin ocupat ca sa nu alunec iar in zona intunecata.

        Răspunde
  3. Din pacate depresia exista.Din nefericire putini isi dau seama cand sunt depresivi.Ma bucur ca ai reusit sa iti dai seama ce te ajuta sa iesi din depresie.Succes in continuare si sper sa nu o lasi sa te cuprinda iar.

    Răspunde
    1. Cred că mai degrabă e o negare. Îți spui că nu, tu nu ai cum să fi depresiv, sigur e astenia de toamna sau de primăvară, poate doar o pasă proastă … și negarea asta duce la adâncirea ei .. Eu îți mulțumesc și nu pot decât să sper la fel 🙂

      Răspunde
  4. Aripi de albatros

    Depresia dacă este conștientizată și o tratezi, va deveni o etapă a vieții ce nu te va afecta prea mult. Dacă o negi, poate duce la dezechilibre psihice, în timp devenind o boală mintală.
    Toți am trecut sau trecem prin așa ceva, din varii motive, esențialul este să te tratezi, există posibilități pe care, indiferent ce spun cei din jur, trebuie folosite.

    Sunt convinsă că totul va intra în normal și depresia va deveni doar o amintire trecătoare.

    Răspunde
  5. Ai încredere că cei din familie, în special ei, îţi vor binele. Nu te mai ascunde să le vorbeşti deschis. Dacă nu poţi cu ei, deşi ei te iubesc necondiţionat, vorbeşte despre asta cu cineva care-ţi inspiră încredere. Cei care spun că e un moft nu ştiu ce spun, nu sunt de luat în seamă, nu trebuie să le demonstrezi nimic.
    Să fii bine! Să ai curaj şi încredere în tine!
    Te pup, Călătorule drag!

    Răspunde

Lasă un răspuns