SuperBlog

Ce-și face omul cu mâna lui se numește magie!

Ce-și face omul cu mâna lui se numește magie!

Câteodată am impresia că sunt omul cu două mâini stângi, omul căruia îi explici de prea multe ori un lucru și la final capeți un rânjet prostesc cum că n-a priceput o iotă. Și o iei de la capăt, fără succes. Noroc că nu  se întâmplă des asta și nu oricum. Subiectul trebuie să fie chiar într-o cotlon străfund al minții mele, unde nici măcar razele speranței nu își pot face loc prin potecile tenebroase. Și cam asta ar însemna să-mi vorbești despre domneniul IT, conectică, rețelistică și orice altceva legat de astea. 

tl-wr740n-01
sursă: www.conectica.ro

Așa se face că pentru orice problemă, chiar și minoră, din această sferă, trebuia să apelez la câte un vecin priceput, care îmi mai explica ce trebuia să fac ca să îmi rezolv singură puzzle-ul (probabil nu voia să mai fie deranjat pentru orice). Dar omul cât trăiește învață și oricum trebuia să ies din bezna în care eram, pentru că nu puteam să depind toată viața de cineva. Acum nu vă gândiți că vin să vă repar calculatorul, dar la niște lucruri esențiale acolo mă pricep.

Totul a început în primul an de cămin, când eram trei în cameră, fiecare cu un laptop. Cum cablul de la internet nu era decât unul , era cam greu cu accesul la online. În prima luna, cablul a fost mai mult la una dintre colege, care reușise să facă un soi de rețea wireless direct din laptop și altfel aveam acces toate la net. Dar apoi s-a întâmplat ceva și nu a mai mers. Așa că am decis să ne cumpărăm un router wirelessGândul nostru era măreț, dar nu și cunoștințele. Din click în click am ajuns pe  www.conectica.ro și ne-am ales de acolo un model care ni se părea nouă eficient. Recunosc, ne-am documentat puțin pentru treaba asta.

Bun, aveam routerul dar nu era suficient! Ne trebuia mână de lucru …

Da, exact cum am spus, aveam routerul, care săracul a stat trei zile în cutie și s-a uitat frumușel la noi din etajeră. Trebuia să căutăm pe cineva care să ne ajute cu el, dar cum nu cunoșteam pe nimeni, am nimerit cam prost. Un smecheraș la agățat, care se oferise să facă el minunea, a tot amânat treaba vreo 10 zile, ba că nu e bun nu știu ce, ba că e o problemă cu internetul, ba că nu merge ceva… Adevărul e că pusese ochii pe una dintre colege și se cam dădea la vorbă, uitând de ce a venit. Ne-a cam dus cu zăhărelul timp de 10 zile, până când ne-am săturat să facem cu rândul la cablul ăla care parcă se săturase și el de atâta frichineală.

După ce am citit manualul routerului TP Link ne-am pus pe treabă. Am conectat cablul de internet  in portul WAN al ruter-ului, pe care l-am găsit foarte ușor, că doar știm să citim indicațiile. Cu un alt cablu l-am conectat și la laptop și i-am făcut setările cuvenite. E adevărat că fiind novice, nu ne-a luat o oră, dar nici 10 zile ca ăluia ce se credea deștept că fraierește niște pierdute-n căile conecticii.

Faza tare e că deși aveam internet și puteam face fiecare ce voiam, începusem să ne obișnuim cu ideea de „la comun” și de foarte multe ori alegeam câte 2-3 filme și pierdeam nopțile uitându-ne toate. De multe ori ni se mai alăturau două colege și tare incomod era când ne chinuiam să vedem filmul pe un singur laptop, pentru că una nu vedea bine de departe, alta nu vedea bine din unghiul în care stătea, alta nu mai avea loc în pat și rămânea în celălalt pat, din care nu se mai vedea chiar nimic.

conectare-computer-televizor
sursă – pe poză

Și cum cumătru Gugălaș înțelege orice limbă și orice întrebare ne-a sfătuit, că am putea vedea filmele direct pe televizor. Ăăăăă, da sigur. Mai găsim un tip care să ne vrăjească 10 zile și mai vedem noi filme la Sfântu` Așteaptă, ne-am zis, dar apoi am gândit că dacă Gugălaș încurcă, Gugălaș descurcă. Și cum suntem fete descurcărețe ne-am pus pe treabă.

Întâi ne-am asigurat că atât  televizorul cât și laptopul dispun de conectori HDMI. Și cum dispuneau, conexiunea între aceștia am realizat-o cu ajutorul unui cablu HDMI. Nimic mai simplu! Puteam vedea filme pe un ditamai ecranul abia primit cadoul de la tatăl uneia dintre colege. Dar cum invidia le rodea pe colegele de modul, ne-au propus să ne ocupăm și de laptopul și televizorul lor. Problema era că televizorul lor era un pic vechi și conectorii nu coincideau. Nu ne așteptasem la asta, dar cu puțină documentare am reușit să rezolvăm. Așa cum am menționat, exista o diferență între cele două: laptopul dispunea de conector HDMI, iar televizorul de un conector VGA. Cu un adaptoar HDMI VGA problema s-a făcut mică mică și a dispărut.

Aveam în sfârșit camera noastră și ne puteam vedea filmele în deplină liniște și mult mai confortabil!

conectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

Dacă ați fost atenți, am adus undeva vorba despre Conectica și vreau să fac un anunț, că poate sunteți interesați, poate cine știe ce pasiuni ascunse aveți. Poate nu știți cine este și atunci am să vă spun eu că este vorba de un  important importator și distribuitor în domeniul conecticii cu o gamă variată. Găsiți la ei căblăraie, adaptoare, componente PC, periferice PC și multe altele. Ideea e că magazinul lor împlinește 10 ani de activitate (online și offline) și cu această ocazie  în perioada 15-30 octombrie organizeză Săptămânile Rețelisticii.

Acest articol participă la proba 7 din cadrul competiției SuperBlog 2016.

6 Comentarii

Lasă un răspuns