SuperBlog

Cea mai bună blânzică

– Maraaa, haide mami la somn, că mâine mergem la bunici și ne trezim devreme, să prindem trenul. O să fie cea mai frumoasă vară, îți promitem. 3 luni la bunici înseamnă 3 luni de relax pentru noi, iar pentru tine 3 luni de zbenguit prin curtea cu iarbă verde. Ți-ai făcut băgăjelul?
– Mamiii, ai uitat că m-ai ajutat tu? Dar să nu uiți să iei blânzica Delaco. Trebuie să o guste și mamaia..
– Luăm, acum hai, stinge lumina și închide ochișorii.

Mara este o fată foarte inteligentă. A învățat să scrie de la vârsta de 4 ani jumătate, dar are o mică problemă: scrie exact cum pronunță. Când s-a văzut singură în cameră, a coborât imediat din pat și-a luat o foaie și stiloul primit de ziua ei și-a început să scrie.
Dlagă domnule Toni Delaco,
Ți-am gustat blânzica atunci când elam micuță și ela mai pufoasă ca mami meu. Acum eu am clescut și sunt un fan al blânzicii tale. Tati îmi citește meleu seala din julnalul tău. Nene Toni, eu mâine mă duc la bunicii mei, care au casă la țală. Eu nu știu ce e aia casă la țală, dar știu că acolo pot să alerg plintr-o curte male, cu iarbă verde. Mamaia are folicele și tataia are o Mândruță. Mândruța e văcuța lor. Ale niște ochi mali mali și este dlăguță. Tati mi-a zis că ai mâncat blânzică din lapte de yac și nu ți-a plăcut. Yacul e tot o văcuță, nene Toni? Eu cled că nu e, că văcuța lui tataie dă blânzică bună, cea mai bună. Blânzica făcută de mamaie este albă ca zăpada nene Toni. Poți să faci un moș din ea.
Tati mi-a mai zis că ai fost și în Japonia (eu nu știu unde este, dar cled că este depalte) și că acolo blânzica este ca un clei, care se întinde plin gulă. Mamaia face blânzica pufoasă, nene Toni, care miloase ca o folicică, nu ca blânzica pe care ai cumpălat-o din Malea Blitanie. Și nu este nici sfălâmicioasă, ca blânzica din Se…Serbia. Mult te-ai mai plimbat, nenea Toni! Tlebuia să vii la bunica să guști cea mai bună blânzică. Cled că te doale bultica tale de câte blânzici cale nu sunt bune ai mâncat! Te log să vii la bunicii mei. Mândruța te va iubi!
Cu dlag, Mara”

– Mami, mami, înainte să plecam, vleau să îi tlimit ceva lui nenea Toni Delaco?
– Cui? Ha ha, crezi că va citi ce ai scris tu? Nici măcar nu știi unde stă.
– Ba daaa, mi-a spus mie tati!

După vreo lună de vacanță, în timp ce Mara alerga cu văcuța pe dealul de lângă casă, un bărbat se apropia cu pași hotărâți.
– Săru-mâna scumpă copilă. După modul în care ai scris tu ești Mara. Iar ea…ea..e Mândruța, nu?
– Nenea Toni! Mamiiiiiiiiiii, tatiiiii veniți repedeeee, nenea Toni e aici! Mi-a plimit sclisoaleaaa. Hai nene Toni, hai să alergăm la mamaia. Tocmai face blânzică.
Ochiul vigilent al bărbatului a admirat bucata de brânză albă ca spuma valurilor. Mirosea ca o femeie numa` bună de iubit. Și ce gust, ce savoare…să te lingi pe degete, nu glumă!
– Mara și dragii mei fani brânză, am umblat 5 ani după brânza perfectă! Am fost prin toate colțurile lumii, am văzut multe, am gustat multe, unele oribile, altele foarte bune. Dar ce am gustat în seara asta pur și simplu e spectaculos! Să trăiești mamaie o mie de ani, să faci brânză d-asta , s-o înveți și pe Mara!
A plecat Toni Delaco încărcat cu bunătățiuri dar și mai bogat cu o nouă prietenă…pe Mara…

 

Articol scris pentru SuperBlog 🙂

7 Comentarii

Lasă un răspuns