Întâmplări

Cioc cioc cioc!

Cioc cioc cioc!

Cioc cioc cioc! Vă mai amintiți de călătorul cel veșnic nemulțumit? Cel care veșnic avea ceva de comentat, ceva de remarcat și care a dispărut subit într-o zi de martie poate, sau februarie sau .. cine mai știe ce lună a anului era. Dacă-l mai țineți minte atunci să știți că el vă roagă să-l iertați căci nu și-a anunțat dispariția. N-a știut nici el, dacă are vreun pic de importanță treaba asta. N-a știut, doar a simțit că e prins într-un gol imens din care nu poate să iasă. Și s-a temut că dacă va scrie doar despre golul în care se află va fi judecat și certat. Poate ar fi fost bine venită o mână care să îl zgâlțâie zdravăn și să-l readucă pe lumea asta. În dimensiunea asta. În albastrul cerului și în căldura verii.

Dar postarea asta nu trebuie să fie tristă. Trebuie să fie despre revenire. Despre primăvara din septembrie. Despre mine, călătorul, întors de pe cărări neumblate. Am trecut prin atâtea stări și sentimente în această perioadă încât m-am pierdut și regăsit de 1000 de ori. M-am autoanalizat până la ultima celulă și-am descoperit aceeași ființă ciudată pe care o știam dintotdeauna. Nu știu dacă m-am vindecat complet, probabil că nu, dar știu că sunt diferită de cea care eram acum 5 luni. Am luat decizii importante, am luat decizii de care sunt mândră și am făcut unele lucruri nebunești de care nu sunt, dar care m-au ajutat să aflu cine sunt eu cu adevărat. Dacă sunt albă sau neagră dacă îmi place sau nu.

N-a fost nimic ușor. M-am izolat de orice a însemnat viață, de orice mi-a făcut plăcere și am găsit refugii în oameni pe care nu-i cunoșteam, în jocuri online și în nopți nedormite sau în zile în care pur și simplu nu mă ridicam din pat. A fost o perioadă pe care mi-o amintesc vag, așa ca prin vis, parcă n-a existat deloc, parcă aș fi dormit și visat, dar știu că urmările ei sunt cât se poate de reale. Le simt în suflet, un fel de tatuaje ce-mi vor rămâne mult timp de acum.

Habar nu am despre ce va fi următoarea postare, habar nu am dacă voi mai avea despre ce scrie, dacă nu vă voi plictisi, dar simt că trebuie să revin. Și cred că îmi va face bine să vorbesc despre ce simt. Așa că … primiți un călător revenit din rătăciri?

11 Comentarii

Lasă un răspuns