Întâmplări

Cum m-am simțit în China Town

Cum m-am simțit în China Town

Ieri a fost una dintre zilele oribile pe care le-am simțit adânc înfipte-n suflet. Am pornit dis de dimineață, când abia se trezise soarele, împreună cu unchi-miu și viitoarea lui consoartă la capitală, pentru șopinguiala de dinainte de nuntă. A lor. Și nunta și șopinguiala. Aș zice păcat, dar mă abțin. Direcția: Dragonul Roșu. Nu știu de ce neapărat ăsta, dar n-am comentat nimic, doar executat. Oricum eram și eu curioasă de ce e pe acolo, având în vedere că am tot auzit că așa fain e de îți vine să arunci cu bani în stânga și-n dreapta.

Prima oprire a fost în Dragon Mega Shop. Ăsta e ăl mai fain (a se citi aspectuos) și mai curat dintre cele pe care le-am văzut. Costume cu duiumu, doar răbdare să ai să le iei la puricat, unele faine, altele mai puțin, ieftine de loc (prețuri pe care le găsești și-n oraș aș zice). Rochii la fel de multicele, unele oribile, parcă făcute în bătaie de joc, altele drăguțele. Cred că nu m-am simțit niciodată așa de prost ca acolo. Parcă aș fi fost un copil care a plecat dintr-un magazin de jucării cu mâna-n … buzunar. Mi s-a rupt sufletul pe jumate când am văzut toate mărunțișurile (invitații, mărturii, etc) și parcă o parte din el voia să iasă și să le ia pe toate acasă. Mă omora strălucirea din ochii ei când le privea pe toate și știa că acasă o să le despacheteze pe rând și-o să le studieze de 100 de ori și-o să le îndrăgească pentru că sunt bucățele din ei, amândoi. Mă omora efectiv, așa că n-am putut decât să mă bucur că nu am fost martora la probarea rochiei pentru că aș fi ieșit de acolo plângând.

Următoarele opriri au fost la vreo alte patru Dragoane din pură curiozitate mai mult. Și de acolo tot dezamăgită am plecat.  Nu se vindea aproape spre deloc la bucată (din 10 magazine, 8 aveau afișat cum că nu vând la bucată). Prețurile mi s-au părut la fel ca în alte părți, lucruri urâte și extra urâte. Nu neg că or fi și chestii faine, dar trebuie multă răbdare să răscolești prin atâta kitsch și nu cred că se merită. În orașele vecine mie se găsesc lucruri ieftine și mult mai faine ca acolo. Am mai observat multă lipsă de respect față de clienți. Am văzut cel puțin 2 vânzători chinezi care fumau pe lângă marfa pusă pe umerașe. Să cumperi o rochie gata îmbâcsită de tutun mi se pare aiurea, sincer. Altul stătea tolănit pe marfă, parcă se credea la plajă. Am fost și măturată, chiar. Treceam frumos pe culoar și o tanti care mătura mi-a dat tot gunoiul pe picioare. De fapt cred că măturată nu e cuvântul potrivit, ci mai degrabă confundată cu un coș de gunoi.

N-am văzut niciodată atâția chinezi la un loc ca acolo. Nu am nimic cu ei, dar parcă m-a obosit priveliștea. Tot din curiozitate am mers și-n Europa. Nici nu-mi vine să-i scriu numele cu majusculă. Atâta mizerie nu am văzut în viața mea. Târgul din localitatea vecină unde mergem des e lux față de ce mi-au văzut ochii acolo. Gunoaie peste gunoaie. Parcă și marfa arăta a gunoi în așa atmosferă. Nu cred că am zăbovit mai mult de 5 minute, am făcut stânga-mprejur și duși am fost. Departe de Dragoane, de mizerie și coclauri. Pentru că toată treaba se află pe coclau. Nu m-aș mai întoarce acolo nici plătită. Și nu, nu-mi fac cumpărăturile la mall, nici nu mă cred vreo împărăteasă, ba chiar urăsc să fac cumpărături, dar acolo chiar mi s-a părut urât.

După altă tura de șopinguială uitasem și de chinezi și de tot, mai puțin de o întrebare care mă macină și mă doare: chiar nu am nimic așa de special care să nască cuiva dorința de a-și face o familie cu mine? Sunt chiar atât de dificilă, nebună și din altă lume? Și nu, nu vreau răspunsuri …

7 Comentarii

Lasă un răspuns