SuperBlog

Ești așa de frumoasă, Toamnă!

Ești așa de frumoasă, Toamnă!

  Dragă Toamnă,

Ce-mi plac serile tale răcoroase! Întotdeauna mi-au plăcut. Sunt momente perfecte pentru a mă cuibări în fotoliul de culoarea algelor marine, cu aromă de vechi, parcă rupt din cărțile cu povești, când întotdeauna există o bunică ce croșetează de zor dintr-un ghem – jucărie al unei mâțe negre ce doarme liniștită la căldura șemineului. Și mă pierd în goliciunea unui pahar de vin roșu, savurându-l până la ultima picătură, ca pe-o carte bună, cuvânt cu cuvânt până la final.

Alteori deschid sertarul sufletului și las să zboare pui de gânduri călătoare. Nu știu unde se duc, știu doar că de fiecare dată rup din mine puțin câte puțin. Ești nostalgică dragă Toamnă, nostalgică ca o bătrânică ce-și amintește cu dor de tinerețe. Miroși a gutui și-a dovleac copt. Parcă te și văd: o tânără superbă cu părul roșcat, alergând grăbită spre cine știe ce destinație. Eleganță e numele tău. Statura înaltă, privirea invelită-ntru-un verde pal, pistruii de pe obrajii fin pronunțați nu pot decât să te facă să arăți ireală. O zână din basmele pentru copii. Porți un palton de damă din colecția Mango. Buzunare oblice, încheiere cu nasture, clapete clasice, fason drept. Rafinament. Zâmbetul tău împrăștie căldură în alergarea-ți bizară pe tocuri. Alergi pe ele ca și cum pașii tăi ar fi mângâiați de nori pufoși, nu chinuiți de înălțimea tocurilor.

E roșu. Semaforul te face să te oprești. Un oarecare domn pe patru roți aleargă mai grăbit ca tine. Două pete negre îți sar pe ghete. Nu pari ofensată. Te apleci ușor și le înlături cu un șervețel. Modelul tău este unul cu izolație, nu e cazul să-ți faci griji de eventualele neplăceri.  Dintr-atâtea modele de ghete de piele tu le-ai ales pe ele. Când culoarea se schimbă în verde alergi. Alergi cu privirea dreaptă, ocolind siluetele trecătorilor. Probabil mulți se întreabă cum de reușești. Tocurile groase sunt cauza. La fel și talpa stabilă. Ești senzuală, dragă Toamnă!

Știi ce iubesc la tine? Că la început parcă-ai fi o adolescentă timidă. Pășești sfios parcă temându-te. Aștepți răbdătoare să-ți deschidem ușa, să te primim. Apoi, când vezi că ești admirată roșești puțin câte puțin până începe să-ți placă. Prinzi curaj și devii o fiară sălbatică, dragă Toamnă. Devii sălbatică și senzuală. Năpustești peste păduri și câmpii, peste apusuri, peste inimi și suflete. Îți place. Te dezgolești aruncându-te în iubire fără prea multe regrete. Ești o tânără rebelă, dragă Toamnă. Capricioasă, ghidușă, încăpățânată. Ți-ai aruncat paltoanele elegante și-ai îmbrăcat o geacă de culoare roz cu fason drept și epoleți. În picioare porți o pereche de ghete roz pastelat și crezi că ai să muți munții din loc. Ți-ai lăsat părul ciufulit să danseze cu vântul. Ești o prezență destul de excentrică și-ți place cum te privesc toți.

Cu o cană de ceai fierbinte și-o pătură cu picățele mă cuibăresc din nou în același fotoliu de culoarea algelor. E o altă seară răcoroasă în care mă pierd printre cuvinte. Aș fi vrut să-ți mai scriu, dar mi-e teamă că nu te-ai opri din alergatul pe tocuri ca să-mi citești literele scrijelite. Mă gândesc dacă ai să-mi răspunzi. Dar oare tinerii rebeli mai au timp să scrie scrisori în ziua de azi? […] Ești așa de frumoasă, Toamnă … !

de pe fotoliul vechi îți scrie

un însingurat.

articol participant la SuperBlog 2017.

3 Comentarii

Lasă un răspuns