SuperBlog

Am fost invitați să ne jurizăm impresiile…

Am fost invitați să ne jurizăm impresiile…

Claudia, unul dintre organizatorii SuperBlog ne-a lansat zilele astea o super provocare. M-am gândit și răzgândit de multe ori  dacă să accept ori ba, pentru că probabil voi supăra pe mulți cu ceea ce voi scrie aici. Provocarea constă în scrierea unui articol în care să ne expunem impresiile despre SuperBlog. Cu bune, cu rele, cu îmbunătățiri, exact așa cum îl vedem noi, cei cu ceva experiență la bord. Partea mișto abia urmează: vom avea ocazia să jurizăm articolele celorlați care vor accepta provocarea. Deci fiecare participant la acest joculeț, să-i spunem așa, va juriza și va fi jurizat. De jurizat, am fost jurizați la fiecare probă, nu-i bai, n-o pica cerul dacă vom mai fi o dată. Însă de partea cealaltă a baricadei n-am fost niciodată. Sper că va fi dacă nu ușor, măcar nu prea greu.

SuperBlog cu minusuri. Ce nu mi-a plăcut?

Să începem cu părțile proaste. Ce e bun rămâne la urmă. Încă nu am uitat că pe la începuturile mele în competiție, (2015-2016, nu mai știu exact ediția) când încă mă familiarizam cu tot ceea ce înseamnă SuperBlog, am reușit să fac o nefăcută. Am dat click pe linkul apărut în statistici, la o probă care era în curs de jurizare. Linkul m-a dus la o foaie de calcul unde erau trecute notele fiecărui participant și comentariile celor din juriu. Comentarii nesimțite, lipsite de respect. Proba era sponsorizată de Banca Transilvania, iar juriul a fost cum nu se poate de nesimțit. Ne-au luat de proști, atât prin comentariile pe care le-au scris în dreptul fiecărui articol (pe care teoretic noi nu aveam cum să le vedem, foaia de calcul nu trebuia să poată fi accesată, dar ghinion, probabil unul din jurați era Dorel și-a uitat să închidă accesul), cât și prin notetele de 15, 20, 35 (cele mai multe).

Sunt convinsă că nu e singurul caz de astfel de jurați. Și spun asta pentru că de multe ori au câștigat diverse probe articole cu cantități industriale de greșeli gramaticale. Sau de exprimare. Sau posesori ai unei exprimări de tot rahatul. Oameni care nu știu dacă copiii tăi sunt cuminți cer 2 i sau 3 i. Ca să nu pomenesc de varianta și mai îngrozitoare copi.  E normal să câștige un astfel de articol? Cum poți oferi 90 și ceva de puncte unui articol scris în limba bloggerului, care Dumnezeu știe în ce limbă a scris, dar română sigur nu-i?

Discuții pe tema asta au fost mereu și îi înțeleg pe cei furioși. Și eu am fost. Apare însă problema că nu-i competiție de limbă română, ci de advertoriale. La o adică, dacă ideea e de aur, nu mai contează cum o scoți pe gură (prin degete, în cazul ăsta). Până la urmă ține de alegerea fiecărui sponsor cum alege să se afișeze.

Altă chestie deranjantă pentru mine este întârzierea notelor. Presupun că atunci când alegi să fii jurat, știi deja că vei avea de citit zeci de articole. Pe la început chiar o sută și ceva, apoi se mai lasă lumea.

Lucruri cu plus. Ce îmi place la SuperBlog?

Adrenalină. Nervi. Disperare. Agitație. Poate ultimele 3 cuvinte nu duc la ideea de plăcere, dar până la urmă toate la un loc creează o dependență nebună. Te învăluie și simți cum trebuie să scrii. Îți bați capul și îți trezești și ultimul neuron ca să-l pui la treabă.

Îmi place Claudia. E mereu acolo să răspundă la orice întrebare, chiar dacă e 11 dimineața sau miezul nopții. Întreabă, se agită, rezolvă. Știu că și Albert (soțul ei) e la fel de implicat, dar el e mai mult în backstage :D. E mereu diplomată, încercând să potolească spiritele încinse. E lucru mare să știi să vorbești frumos, când poate îți vine să dai cu un om – 2-3-10 de pământ.

Alt aspect mișto e că oamenii chiar învață. Exemplu? Gigel! Acum ceva vremea îl citeam pentru că eram curioasă cât de prost a mai scris la proba x . Nu știu cum reușea, tind să cred că era voit, dar gramatica lui gemea de durere. Ei bine, Gigel a învățat să scrie. Lucru care mă face să-i spun bravo Gigele!  Acum îl citesc de plăcere (are niște idei geniale) și îmi pare rău că l-am judecat. Se acceptă scuzele?

Pe când unii se dau cu 2 fețe, alții spun drept în față ce nu le convine și din nou asta e lucru mare. Nu-i ușor să rămâi tu, când în jurul tău lucrurile stau altfel. Îmi plac oamenii de pe grup care spun mereu ce nu le convine. Asta înseamnă că nu se tem să-și expună părerea.

Îmi mai place că spre deosebire de alte competiții de scris, aici există interacțiune. Grupul e mereu viu, se discută mereu, există și Gala SuperBlog, unde oamenii se întâlnesc și petrec (eu încă nu mi-am făcut curaj să particip), ceea ce înseamnă că există implicare de ambele părți. Nu e doar o platformă unde îți urci articolele și peste 5 zile intri să-ți afli nota.

SuperBlog cu mai multe plusuri… ce aș îmbunătăți/cum aș organiza eu o competiție de blogging creativ?

Hmmm…. cred că este destul de greu să organizezi așa ceva. Deci nu știu dacă aș fi în stare să organizez o competiție. Mai ales că există deja SuperBlog, care e oricum cea mai tare competiție, deci nu știu cum cineva ar putea veni cu ceva peste.

Dar de îmbunătățit aș avea câte ceva de propus. Cineva spunea ediția asta că ar fi fain ca platforma să afișeze un mesaj cu felicitări celor ce au trecut prin toate probele. Da, ar fi chiar foarte frumos – susțin ideea. Altă chestie faină ar fi ca fiecare sponsor să ofere ceva participanților. Nu are importanță ce, ideea e că și noi oferim mai mult decât ceva simbolic, prin atâtea articole.

Mi-ar plăcea ca fiecare juriu să fie transparent. Vrei reclamă pe față? Spune! Vrei povești, basme și alte nebuneli? Spune! De la început, nu în ziua a 4-a când deja unii au înscris articolul. Ciudat e însă că notele sunt acordate după habar n-am ce criteriu. Am observat că sunt rare probele când există o gamă variată de note. În general sunt 15 note de 92, alte 20 de note de 93 și tot așa. Mi-ar plăcea să văd o notare adevărată (să revin la ideea cu gramatica? un articol scris alandala nu ar trebui să treacă de 70, părerea mea). O altă idee ar fi ca jurații să nu mai fie foști superbloggeri. S-ar putea să intervină subiectivitatea (oricum  există), dar prin faptul că unii oameni se cunosc, sunt prieteni, etc, subiectivitatea poate fi ușor ghidată, când vine vorba de note.

Și ca de final, propun ca pe diplomă să fie scris locul. Musai. Cred că peste ani, când ne-om așeza diplomele în față, vom fi mândri că … uite, în 2017 am fost pe 56, în 2018 am ajuns pe 15 și în 2019 pe 4. Nu?

Una peste alta și toate la un loc fac oricum din SuperBlog ceva frumos. Nu știu cum se vede de afară, dar măcar o dată trebuie să intrați în horă. Dacă mai reușiți sau nu să ieșiți, e treaba voastră!

36 Comentarii

  1. Mie mi-au placut urmatoarele: blogurile descoperite (unele din ele), disciplinarea scrisului, antrenarea imaginatiei, premiile primite (in cazul meu, o boxa portabila si doua carti), implicarea Claudiei.

    Nu mi-au placut: cerintele neclare (de exemplu, ni se cerea un SCENARIU SF, dar cuvintele cheie te duceau cu gandul la un advertorial, nicidecum la un scenariu), notele afisate cu intarziere, discutiile de pe facebook, subiectivitatea, faptul ca (de multe ori) am simtit ca textul nu e de ajuns (cel mai deranjant aspect; de ex., mi s-a parut o tampenie…permisiunea de a posta poze personale cu un smoothie pe care l-am facut cu un alt robot decat cel recomandat; si cred ca toti au observat note mari la articole cu ,,floricele”; treaba noastra e sa scriem, nu sa editam poze, sa elaboram colaje ori filmulete), rautatea si autosuficienta unor fosti concurenti etc., etc.

    Răspunde
    1. Da, faptul că te face să ieși din sfera de confort și să îți bați capul să scrii și despre altceva, despre care în mod obișnuit nu ai scrie e un lucru bun. Dacă tot ai adus vorba de scenariu SF, mi-ar fi plăcut să nu existe limita de o mie de cuvinte, m-am chinuit cu greu s-o respect 😀
      Nici eu nu am folosit poze personale/ filmulețe/ clipuri sau alte minunății, dar recunosc că mi-aș fi dorit să am imaginație să le folosesc cumva. Și pricepere, pe lângă imaginație. Dar na … fuse și se duse 🙂
      Felicitări pentru premii!

      Răspunde
      1. Eu am ,,macelarit” o piesa de teatru din cauza acestei limite. Si, cu stupoare, am descoperit o postare (punctata bine) scrisa sub forma de piesa de teatru…fara replici. Tare, nu? In fine, nu am inventat eu roata…

        Răspunde
  2. As schimba urmatoarele: jurati noi pentru fiecare editie (musai doi – trei pentru fiecare proba), punctualitate din partea juriului (noi suntem penalizati, daca nu ne incadram in termenul limita, nu?) formulari clare ale cerintelor, barem care nu lasa loc de interpretari, puncte in plus pentru ,,viteza de reactie”, premii garantate (cum zicea si Radu pe blogul sau), texte ,,chele”, fara poze personale, fara colaje, fara tot felul de artificii (doar imaginile oferite de sponsor). De asemenea, NU sunt de acord cu itemi precum – impact in social media. Eu nu am facebook, nu am de gand sa-mi fac, particip la concurs datorita blogului si atat.

    De asemenea, nu-mi place sa vad ca unii iau note mai mari, desi ideea lor nu e originala. (Inca o data, viteza se reactie trebuie punctata!)

    Răspunde
    1. Interesantă treaba cu viteza de reacție, dar totodată periculoasă. Claudia ne sugera pe grup să publicăm mai pe final, ca să se diminueze pericolul de inspirare din articole.. care câteodată e foarte evident 🙂 La partea cu jurați noi și mai mulți, formulări clare și punctualitate sunt total de acord!

      Răspunde
      1. Nu sunt de acord cu folosirea unor cuvinte nepotrivite si a cuvintelor ce se vor amuzante (gen ,,helau”). Suntem romani, ce naiba!

        As puncta si asezarea in pagina, diacriticele, lipsa greselilor gramaticale (acum scriu de pe tel., dar pentru concurs…musai!)

        Nu particip la aceasta proba, dar din toate postarile citite…rezonez cu tine si cu Radu. Sper ca unul din voi sa castige!

        Răspunde
  3. Altă chestie faină ar fi ca fiecare sponsor să ofere ceva participanților. Nu are importanță ce, ideea e că și noi oferim mai mult decât ceva simbolic, prin atâtea articole. – big like

    Răspunde

Lasă un răspuns