Întâmplări

Intrusul

Intrusul

Știți ce e aia ofidiofobie? Dacă nu știti, vă zic eu: frică de șerpi. Așa se face că, astăzi în timp ce soră-mea curăța florile afară, iar eu – hai să spunem că făceam și eu ceva prin casă,  aud la început niște sunete ciudate înfundate, ca mai apoi să se transforme în țipete în toată regula. Dau să ies să văd ce s-a întâmplat, când o văd pe A. că se zbenguie prin curte și mai-mai s-o apuce plânsu` că ea nu mai iese niciodată din casă, că a văzut un șarpe. La cum făcea, am crezut că i-a intrat în pantaloni, dar fața ei spunea că a fost de ajuns să-l privească de la câțiva metri. Până ne-am mobilizat eu cu aparatul foto, tata cu cazmaua, n-am mai găsit nimic. Ca să fiu sinceră mi-a părut rău că nu am avut la ce face poze și am sfătuit-o pe soră-mea ca altă dată întâi să imortalizeze momentul, apoi să țipe. :)) 

Buuun. Trec vreo 4-5 ore și schimbăm decorul: eu cu mama în grădină, soră-mea tot la flori, în fața casei. Și cum se tot pricepe să taie florile cu sapa, în loc de bălării, mai venea din când în când cu câte-o întrebare idioată: Asta era floare? Sau era bălărie?  Asta până am auzit iar niște țipete în timp ce se îndrepta spre noi, că uite șarpele ăla de azi.  Am alergat ceva după el cu mama că era al dracu` de rapid și s-a ascuns sub o chestie unde noi nu aveam acces. Mi-a părut bine că în timpul cât a eliberat mama terenul, am reușit să iau camera să fac poze :))

Soră-mea normal că privea totul de la vreo 5 metri distanță și nici măcar după ce a fost  ciopârțit n-a vrut să-l mai vadă. Acum, nu vă mai spun decât că îmi cer scuze că nu vi-l prezint întreg, dar cum spuneam era prea iute și scăpa mereu așa că l-am reconstituit din bucățele :)) Deci, scuzați-l că e un pic cam mort. Și da, am pus mâna pe el (încă se mai mișca foaaaarte puțin) și după cum mi-a zis soră-mea … tu ești nebunăăăă, să nu mă mai atingi cu mâna aia!  

13 Comentarii

  1. Cu temerile de șerpi, păianjeni sau alte alea…se pare că venim din viețile trecute. Eu locuiesc la țară și nu de puține ori văd păianjeni, șerpi, șopârle, broaște și căte și mai câte. Nu le omor. De ce aș face-o ? Fiecare este cu treaba lui și poate că noi oamenii suntem intrușii…

    Răspunde
      1. La mine în casă nu sunt păianjeni, nu apucă să se organizeze pentru a o lua în stăpânire. Dacă găsesc vreunul, îl scot afară fără să-l omor.Șerpii veninoși nu stau pe lângă casa omului. Se zice că fiecare casă trebuie să aibe șarpele ei domestic…Serpii sunt extrem de sperioși, ei nu atacă decât atunci când sunt încolțiți. Eu nu omor nici un fel de vietate, în plus sunt vegetarian. Respect orice formă de viață și cred că este normal, nu este vorba de opțiune. Dar fiecare crede în ce dorește să creadă.

        Răspunde

Lasă un răspuns