Întâmplări

Momo-a noastră-i o splendoare!

Despre cum a ajuns Momo la noi am scris mai de demult, pe vremea când scriam ceva mai prost ca acum, fix aici. Dacă vă e lene să dați click pe aici, vă spun eu c-am găsit-o în grădină. Ei bine viața cu ea nu e tocmai ușoară, pentru că este un câine extrem de ciudat. Am mai avut noi de-a lungul anilor mulți câini, dar ca ea niciunul. Cred că are ceva unic, ca de altfel și ceilalți doi, însă unicul ei e mai ciudățel, sau să-i spunem mai special, parcă dă mai bine, nu? 😀

De la început am observat culoarea unghiilor, care mi se pare foarte interesantă, una e albă, alta e neagră și tot așa. Apoi privirea ei sașie îi dă o alură de câine pierdut în spațiu, de dezorientată, ceea ce s-a și adeverit pe parcurs: este cu adevărat un cățel dezorientat. Mănâncă absolut orice, de la clătite, la mâncare pentru pisici. Tind să cred că ar mânca și oricât, pentru că nu pare să se sature vreodată. Înțelege că trebuie să iasă afară când vede că le dăm celorlalți doi de mâncare (altfel săracii nu ar apuca să mănâce nimic) și așteaptă cuminte porția ei, pe care o rade în câteva secunde. Momo e aspirator, zice soră-mea. 

Când doarme, apăi doarme. Ocupă scara de sus, de la intrarea din casă; uneori îi atârnă capul, parcă ar fi un bețiv adormit în șanț. Sforăie. Atât de tare că de multe ori ne strângem la geam și râdem de sunetele scoase. Când se trezește arată fix ca un om după un somn îndelung și greu: cu ochii abia mijiți și figura somnoroasă.

E cu adevărat o figură: se sperie și de o frunză ce cade din copac. La mișcări bruște de-ale noastre se sperie și fuge.  Fuge și când vede mătura, fuge când aude sunete puternice, se sperie de orice. Latră la cearceafuri întinse pe culme, latră la moși de zăpadă făcuți în curte. Aseară am făcut felinar dintr-un dovleac și l-am lăsat aprins câteva ore bune pe leagăn. La început l-a mirosit timid, l-a analizat câteva minute după care jumătate de oră l-a lătrat în continuu.

Când afară e furtună pentru Momo e teroare. Dacă are acces la bucătărie, o găsim sub masă, înghesuită printre scaune. Și exact ca-n filmele cu proști, ca să o dăm afară e muncă grea. Până o scoate de sub masă, soră-mea o apucă de lăbile din față și o trage. Alunecă îndată, fiind pe gresie. Apoi de la masă până la ușă trebuie împinsă de spate, pentru că se așează în fund. Și să vedeți ce circ avem noi în bucătărie când afară e urât.

Și cu toate că s-a învățat să intre ca la ea acasă în bucătărie și să ne asiste de sub masă, niciodată nu se întinde la ce e pe masă. O singură dată la începuturile ei în familia noastră a furat brânza de pe masă. Și ce disperată căuta mama brânza și credea că o ia razna că ea își aducea clar aminte că a scos brânza din frigider. Și ce frumos o savura Momo în curte, parcă în ciuda noastră, care  o căutam de zor. Cred că cearta primită de la mama, a fost pe limba ei, căci de atunci e cuminte. … relativ cuminte, având în vedere că de două zile are o julitură de toată frumusețea și-i lipsește o sprânceană 😀

 

p.s: sunt necesare exerciții pentru gât, pentru vizionarea filmulețului 😀

 

4 Comentarii

    1. M-am gândit că puțin sport la gât merge 😀 Nu de alta, dar am încercat să pun filmulețul cum se pune, adică să stai ca omu și să te uiți la el și era prea lung :)) mi se ducea hăăăt până jos și se vedea nasol tare.
      Și da, dacă ai vedea-o în acțiune chiar ar fi de râs. Știi, când am fost la unchi-miu la nuntă, eram toți îmbrăcați, tot, și când să ieșim din casă nu știam care să se sacrifice :)) Pentru că atunci când te îmbraci mai altfel (gen la 4 ace – că doar nu prea ne îmbrăcăm mereu așa) te latră :)) Cred că nu mai știe cine e. Așa că a ieșit întâi tata s-a dus s-o închidă și apoi restul, ca hoții :))

      Răspunde

Lasă un răspuns