SuperBlog

Muzica – de la medicament la dependență

Muzica – de la medicament la dependență

Mi-ar fi plăcut  să învăț să cânt la un instrument. De mică mi-am dorit asta, mai ales că vecina mea era pasionată de flaut și în fiecare duminică avea lecții de flaut. Iar muzica ei se auzea până la mine, ceea ce mă făcea să mă simt ca la un concert, pentru că tipa chiar era și este foarte bună. Asta era cam singura șansă să am ceva mai mult în comun cu muzica pentru că voce nu am. Deși și asta mi-ar fi plăcut. Și totuși muzică nu a fost o pasiune chiar dintotdeauna.

La început a fost necesitate. Aveam 14 ani când a murit tataie. 14 ani este o vârstă la care niciun adolescent nu știe care e rolul lui aici. E vârsta căutării de sine, e vârsta sentimentelor contradictorii și a refugiului. Moartea lui m-a dat peste cap. Am fost furioasă, am suferit, m-am refugiat în poezie și muzică. A fost prima dată când am realizat că oamenii mor. Și că moartea înseamnă despărțire. În acele momente doar muzica m-a făcut să uit. Scriam versuri, în timp ce-n urechi îmi bubuiau sunete plăcute. Aveam nevoie de muzică așa cum oamenii cu dureri fizice au nevoie de analgezice.

Apoi muzica a devenit o căutare. M-a ajutat să mă descopăr. Cred că am trecut prin toate etapele: am ascultat rock, folk,  hip hop, dance, pop, psihedelică (da da), rap, chiar și clasică. M-am regăsit în majoritatea. Fiecare avea ceva ce mă caracteriza. Încă mă regăsesc aproape în toate genurile enumerate, chiar dacă la prima vedere par opuse unele dintre ele.

Iar acum, muzica e nebunie. Spăl vase? Sigur am căștile în urechi. Aspir? Atunci să cânte muzica. E un stil de viață. E relaxare, e plăcere, e modul meu de a trece peste orice. Zilele trecute mă gândeam că mi-aș dori ceva mai mult decât niște căști pentru urechi.  Aș vrea ceva să învăluie casa. Să vibreze pereții și eu odată cu ei. Ceva impunător. Am cerut păreri și recomandări serioase încoace și-n colo, în sus și-n jos, stânga și dreapta și-am aflat că mi-ar șade bine cu un sistem audio Edifier  R2730DB în sufragerie. Un simplu click pe Magazinultău.ro m-a făcut să realizez că e ceea ce căutam eu. Sistemul audio se potrivește perfect cu designul și eleganța  camerei mele. Parcă fusese gândit pentru a fi pus acolo.

În afară de aspectul său, am fost atrasă de posibilitatea de a-l conecta prin bluetooth la orice dispozitiv mobil (ceea ce înseamnă că aș putea sta lenesă pe canapea în timp ce schimb melodiile) și sunetul de înaltă calitate pe care-l redă. Construcția din lemn îi permite să furnizeze un bass puternic, lipsit de rezonanță acustică. Mai mult de atât, m-am documentat serios (pentru că așa trebuie să facem înainte de a arunca cu banii, nu?) și am aflat un lucru impresionant: Edifier sprijină studenții de la Institutul de Tehnologie din Beijing. De asemenea, prin programul EDIFIER Angel Sound Foundation, compania îi ajută pe copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului. Peste 60 de copii cu deficiențe de auz au primit implanturi cohleare. Asta înseamnă mai mult decât seriozitate.

Edifier se numără printre brendurile de top din industria audio, având o experiență de peste 20 de ani. Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să achiziționez minunatul sistem audio. Sau poate să scriu o scrisoare către Moș Crăciun? Hmmm…

 

articol scris pentru SuperBlog 2017

6 Comentarii

    1. Am o chitara in spatele mobilei din sufragerieee…. cred ca de 3 ani. La inceput am cautat tutoriale pe YouTube, dar mi s.a parut greu si am zis ca nu e pentru mine. Inca mai sper ca o sa invat candva. Pianul imi mai place dar nici nu indraznesc sa visez 😀

      Răspunde

Lasă un răspuns