Întâmplări

O nenorocire nu vine niciodată singură, ci cu alte două după ea!

O nenorocire nu vine niciodată singură, ci cu alte două după ea!

Nu știu ce am făcut rău sau cine o avut așa mare pică pe mine dar cu siguranță tare supărat trebuie să fi fost. Mă gândesc că poate funcționează treaba ca la păpușile voodoo. Mai un ac înfipt pe acolea, mai unu pe colea și iacă așa până moare victima. Bine, nu moare, dar simte că moare. Cred. Sau pe acolo. Nu a fost de ajuns că duminică am făcut temperatură măricică (n-am măsurat-o să nu mă sperii, dar am simtiț-o) și abia am adormit din cauză că nas înfundat și negăsit poziție bună de respirat. Adică în jur de ora 1- 1 jumate. Trebuia să se afirme treaba aia cu o  nenorocire nu vine niciodată singură, așa că 3 ore mai târziu m-a trezit o durere îngrozitoare de rinichi care nu m-a mai lăsat până pe la 7 când am păcălit-o cu alifiile miraculoase de la mama și când am reușit să mai închid un ochi. Prea miraculoase n-au fost ele că după ce le-a trecut efectul am început să resimt durerea și m-am trezit. Cu chiu cu vai am reușit să cobor din pat și chiar să și ajung la magazin și cam ăla a fost tot traseul făcut ieri. În rest am stat și-am zăcut.

Partea aiurea din poveste e că dacă stăteam în așa fel încât să nu mă doară, nu puteam să respir, iar dacă stăteam să respir, mă durea. Deci am avut de ales. Și colac peste pupăza a mai venit o nenorocire ca să fie treaba completă. Ne-am ales din nou cu 12 iepurași orfani de care trebuie să avem grijă. De data asta șansele sunt extrem de mici pentru că au abia 4 zile și sunt niște chestiuțe micuțe micuțe și fragile. Am spus din nou și de data asta  pentru că am povestit aici pățania de anul trecut, cu 18 suflețele.

Fizic nu sunt pregătită pentru nimic, încă am dureri, încă nu pot să respir, încă fac temperatură. Moral și mintal  sunt și mai jos. Responsabilitatea e enormă iar munca de a-i hrăni e epuizantă, atât fizic cât și mintal. Dar nu te întreabă nimeni dacă vrei, ci te trezești că trebuie.

Mâine poate va fi altfel … sau sper ca măcar să-mi treacă dezgustul cu care înghit pastilele.

 

14 Comentarii

        1. Potecuță, dacă i-ai simți în palmă și le-ai simți inimioara cum bate, crede-mă că nu contează cum arată, că nu au blăniță, că li se văd oasele, nimic nimic. Parcă ai avea în mână dragostea și ar trebui s-o protejezi 🙂

          Răspunde

Lasă un răspuns