SuperBlog

Cutia plină de pretenții

Știți povestea Cenușăresei? Aud cumva că nu? Nu îmi vine să cred că nu ați auzit de fata aceea frumoasă care muncea din zori și până seara, iar mama vitregă nu facea altceva decât să o certe. Știți cum facem? O lăsam pe Cenușăreasa la treaba ei, voi așezați-vă pe un scaun, luați niște ceai și asculțați  citiți (cine știe, cine nu…) o poveste cu niște ITcenușăreși. Citește mai mult…

Întâmplări

Spre bucuria disperarea mamei ne-am mărit numărul sufletelor din curte cu încă unul. Cum? păi uite așa: acum vreo trei luni a început să vină prin gradină un câine maaaaare și negru și lătra la noi, de parcă era gradina lui și noi eram la furat acolo. L-am zgornit, a revenit, l-am zgornit, a revenit, l-am zgornit, a revenit! Treceau zilele si el pace să mai plece. Stătea în fața porții care duce în grădină și de câte ori ne vedea dădea din coadă în semn de joacă.  Citește mai mult…

Diverse

Ziua 8, ziua 9, 4 și 5 octombrie: s-a produs excepția, probabil era de așteptat. Nu am putut găsi niciun moment de fericire, nici măcăr de veselie , ba chiar au fost două zile urâte…

Ziua 10, ziua 11, 6 și 7 octombrie: Fericirea/ veselia a venit pur și simplu… probabil știe ea când e nevoie.

Ziua 12, 8 octombrie: să vă spun un secret: sunt o fană a prăjiturilor :)) m-a bucurat faptul că de data asta a crescut blatul, pentru că mereu am avut probleme cu asta.

Ziua 13, 9 octombrie: cum sigur nu știați că am o pasiune pentru jocul ăsta, vă spun acum: am o pasiune pentru Big Farm, și petrec destul de mult timp pe el. Și merge foarte bine cu o cană de cafea, dimineața… Citește mai mult…

SuperBlog

Ce-a de-a patra probă de la SuperBlog 2015 mi-a adus aminte de o conversație cu una din băbuțele satului. Își amintea cu regret anii când era înfloritoare, însă tot regret se citea în privirea ei când le privea pe tinerele fete.

  • Ia nu le vezi maică, acuma se spoiesc toati de cu dimineață, porcu plânge de foame, da iele ie cu pensula pe față. S-o dus Doamne vremurili celi de demult când muierea muncea la câmp, avea animale și cât era ziulica de mare, era ba în ogradă, ba la bucatărie. Acuma, maică se duce și muierea la muncă, fetili astea ale mele cică i se zice jub sau giob…ai? așa se zice? Eh…uite aice la mâinile astea, bătătorite de necazuri…Ia trage mâna la baba, să mai văz și eu o tinereață. Ptiu! Da` undi ți-i păru, fa? Ai intrat și tu în doagele ălora de și-l tundi? Ptiu, drace, ce-am agiuns!
  • Da ce mamaie, matale nu te epilai când erai tânără? Uite ce fină e pielea, simți? Așa e și pe picioare!
  • Păcat maică, păcat…pe vremea mea nu egzista epilatu, femeilii așa era date de la Domnu și așa se purta și ele..

Citește mai mult…

SuperBlog

colop_marking-solutions_probaPentru cine nu mă cunoaște o să spun o poveste. Nu e scurtă, vă avertizez, dar e frumoasă, e iubire pură, e idilă de primăvară la început, apoi e o viață. M-am născut din sentimentele unui tânăr adolescent, cu toate ca fusesem fabricată cu mult înainte. Da, da, ați înțeles bine…am fost fabricată de mult timp, de cei de la Colop, dar m-am născut cu adevărat în mâinile lui Gelu.

fd

Ei bine, nu am văzut până acum un tânăr așa de înflăcărat, atât de îndrăgostit și de creativ. M-a achiziționat de pe http://www.colop.ro/ și am o personalitate puternică. Sunt una din acestea http://imagecard.colop.com/?home=1și aș zice că sunt personalizată special pentru ea: o frumusețe cu ochi migdalați, păr de mătase și ten cafeniu. La început era un joc. Timp de un an, Gelu îi strecura în bancă câte un bilețel  pe care erau ștampilate două inițiale “BșiS” și o floare. Păi cum ce floare? O floare pe care o Citește mai mult…

D`ale sufletului

într-o noapte de toamnă
când eu
o să-mi port cadavrul în spate
printre sutele de constelaţii
şi din buzunare o să -mi cadă vise
tu să vii, să le aduni
şi să le răsfoieşti ca pe-o carte deschisă
să nu plângi de nu te vei găsi prin ele
ci să ştii doar atât:
te-am iubit atât de mult încât
viselor mele nu le-am vorbit de tine
de teamă că mi te vor lua…

Cărți

Toate cele șapte valuri – Daniel Glattauer

Toate cele șapte valuri reprezintă continuarea volumului Dragoste virtuală și nu se lasă deloc mai prejos. Schimbul de emailuri este la fel de ”sentimental”, dorința la fel de vie , iar trăirile din ce în ce mai intense. Autorul știe cum să păstreze cititorul atras.

Între Leo și Emmi au loc câteva întâlniri, (secrete, aș putea spune, pentru că nu sunt descrise, nu aflăm despre ele decât vag, din ceea ce discută protagoniștii prin schimbul de mesaje online). Cei doi au acum o viață nouă, Leo are iubită, cu care se mută, iar Emmi este la intersecția dintre iluzia perfecțiunii ”Leo” și stâlpul ce-o ține ancorată în realitate, soțul ei.

Povestea te face mereu să te întrebi dacă se va termina frumos, iar indecizia Emmei te va face să te revolți uneori: doamne ce proastă e, iar pierde ocazia! de ce nu s-o fi dus?  Citește mai mult…

SuperBlog

-Și cum zici că îți mai merge cu Iulia?

-Nu prea bine, zice că nu simte că mai țin la ea. Că nu îi mai fac cadouri, că nu îi mai spun vorbe frumoase..nu știu frate, e greu cu femeile…dar nu mai știu, i-am luat de toate, în atâția ani am epuizat orice idee.

-Îmi pare rău, nu știu ce să spun, poate se va repara situația între voi…dar, ia spune mai mergem la….mamă mamăăăăă, ia uite colo!

-Hmmmm, e o femeie de nota zece! Atitudine, eleganță, frumusețe! Și ce păr lung și bogat! Și uite cum se reflectă razele soarelui în el! Știi, mereu mi-a plăcut să mă joc în părul Iuliei. Obișnuiam să o pieptăn când ieșea de la duș și deseori i-l împleteam.

-Și acum n-o mai faci? Citește mai mult…

Diverse

IMG_0262  Ziua 1, 27 septembrie: Fericirea are chipul tău. Îmi plac plimbările nocturne când doar stelele mai veghează asupra noastră 🙂 Și el, chiar dacă în ultima vreme nu mai știe, mă face fericită.


IMG_8698

Ziua 2, 28 septembrie: Prăjitură cu ciocolatăăăăă…pe cine nu face fericit ciocolata? :)) Uneori e un bun prieten care ajută la producerea de zâmbețele.

Citește mai mult…