SuperBlog

Pe aromă de cafea!

Nu trebuie să dorm, nu, nu, nu..nu trebuie. Și cât de somn îmi este! Dar nu..proiectul trebuie terminat în noaptea asta…of..ce mă fac? Capul îmi era greu, tastele laptopului parcă începuseră să danseze iar ochii mi se închideau tot mai mult. Mă gândeam la o soluție să rămân trează..până când mi-am amintit că de câteva zile am descoperit magazinul MarketOnline.ro și ca o fană înrăită a cafelei am și achiziționat o cafetieră profesională. Încă nu am apucat să o folosesc, dar de la prieteni auzisem că Arzum Okka face o cafea de te lasă cu gura căscată. M-am dus repede la bucătărie și în scurt timp un miros mirific, de vis, o aromă de poveste mi-a invadat casa. logo_marketonline_mic1

Atunci am văzut-o pe ea! Femeia aceea superbă, cu tenul măsliniu, dansând pe ritmuri turcești în jurul unui bărbat care o privea  cu ochii lui mici și negri. S-a apropiat de mine și mi-a întins mâna plină de podoabe și mi-a arătat pașii de dans, apoi am început să dansăm. Bărbatul ne privea acum și mai curios și mai fascinat. Între timp niște cadâne i-au adus cafeaua. Puteam recunoaște aroma puternică și inconfundabilă și cu sigurață avea și un gust inegalabil!

Dar …!!?? Aroma aceea nu venea de la cafeaua sultanului (cred că ăsta era rangul lui), ci de la cafeaua mea, care mă aștepta nerăbdătoare pe birou. Se pare că lichidul aceasta miraculos împreună cu aroma sa m-a făcut să visez la ritmurile Orientului Mijlociu și chiar să și dansez pe ele :)).

A fost un moment de relaxare care mi-a redat forța de a termina proiectul la timp! Și toate astea datorită cafetierei Arzum!

-Poveste scrisă pentru SuperBlog 2015-

Întâmplări

Mi-a plăcut să citesc de mică. M-am împrietenit cu romanele prin clasa a treia, când am plâns împreună cu Fram, ursul polar. Apoi au urmat Heidi, fetița munților și Huckleberry Finn. Aceste trei romane, împreună cu un om minunat (asta e altă mâncare de pește) mi-au deschis porțile spre minunata lume a cititului. Am suferit, am iubit și m-am îndragostit cu fiecare personaj întâlnit și după fiecare am suferit ca atunci când pierzi pe cineva.

Mi-am dorit o relație ca în povești, exact cum am întâlnit între pagini, cu declarații de te dau peste cap, cu făt frumos (sau nu chiar frumos, puțin îmi pasă) pe-un cal alb (aș fi preferat albastru), dar…alea sunt povești, nu? Mi-am dorit ca cel de lângă mine să mă citească din priviri, să nu fiu nevoită să spun ceva, ci să știe de dinainte (cred că aici am văzut prea multe filme cu cititorii de gânduri :)) ). Cu alte cuvinte mi-am dorit o iubire de romane. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Sub clar de lună..

aroma răcoroasă a nopţii,
sclipiri atârnate de bolta cerului
valsează pe cânturi de greieri
pierdute în depărtări;

adierea suavă dezmiardă
o lună roşiatică plină
ce veghează doi îndrăgostiţi
în mersul lor tainic. Citește mai mult…

Diverse

Niciodată nu mi-au plăcut chestiile mici cu patru sau mai multe picioare. Mi se par foarte hidoase și de câte ori văd vreuna prin preajma mea am grijă să nu ne intersectăm.

Noaptea e și mai fantastic că parcă apar și mai multe de prin toate ungherele. Mă apucă toate transpirațiile și zău că le simt cum dau din picioarele lor păroase și urcă pe mine să îmi mănânce creierul :))

Vă las să vă delectați în continuare și să vă imaginați cum fac maraton pe pielea voastră :))

Întâmplări

~pentru partea anterioară – click aici~

Ce i-am răspuns ? NU, normal….Glumesc :)) Am schițat un zâmbet pentru că într-o oarecare măsură mi s-a părut amuzantă întrebarea. De ce ? Educația pe care am primit-o în familie nu se bazează pe aspectul fizic. Mama mereu îmi spunea că frumusețea e trecătoare, azi o ai, mâine se poate să nu. Și atunci dacă stai cu un om doar pentru că arată de milioane oare o să îl lași când n-o mai fi așa frumos?

Din ziua în care ne-am văzut au mai urmat câteva întâlniri pe ascuns (nu v-am spus oare că părinții mei nu știau de toată treaba asta? :D) Căutam să vină la mine când ai mei nu erau acasă („la mine”=la poartă, niciodată în curte, casă). Asta până când DOAMNE AJUTĂ mi-a sugerat mama (care îmi găsise flori, bomboane de la el și bănuia ceva) să îl aduc să se cunoască pentru că venea iarna și…o să lași băiatul să înghețe afară? nu mai bine veniți și stați în casă?  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Mi-am rezemat tâmpla de umărul teiului bătrân
sub care se împiedicau frunzele
de vreascurile trecutului.
Aşteptam ca toamna să îmi spună povestea
în tonuri livreşti, cu aceeaşi voce şoptită,
plină de teamă, parcă să nu trezească verdele
încă neizgonit. Citește mai mult…

Diverse

În ultimul timp m-am supărat mai mereu. Mă aprind din orice și parcă zilnic sunt pusă pe ceartă. Aseară răsfoind un blog am dat peste un articol cu „100 de zile fericite”. Așa am ajuns să mă provoc, nu înainte de a mă gândi de câteva multe foarte foarte multe ori. :)) Nici acum nu sunt ferm convinsă că o să reușesc, pentru că de prea multe ori trec peste clipele de fericire fără să mă gândesc cât de norocoasă sunt că le-am primit.

Inițial provocarea spune că 100 de zile la rând trebuie să postezi pe unul din conturile de socializare câte o poză, un rând-două-trei în care să arăți ce te-a făcut fericit în ziua respectivă. Sau există și variantă personală, de a nota într-un jurnal. Ei bine, eu aleg a doua variantă, adică cea cu jurnalul și pentru că jurnalul meu actual e ăsta voi posta aici în fiecare săptămână. Citește mai mult…

D`ale sufletului

 pizap.com14431771259741Uneori am prostul obicei de a mă holba la oameni, adică în sensul ăla de a îi privi din cap până în picioare insistent de parcă vrei să dai jos rândurile de piele ca să vezi ce e în sufletul lui. Văd oameni abătuți, oameni care vor să lase impresia că sunt fericiți, oameni al căror zâmbet ascunde supărări… Mă fascinează însă privirile bătrânilor. Sunt pline de o viață de care probabil le e dor. Altele sunt pline de regrete, de lacrimi. Iar altele de iubire.

 Mă plimbam într-o seară prin Sibiu când am văzut o pereche de bătrânei. La brațul bătătorit (de Majestatea Sa Timpul) al soțului său, bătrânica părea să învingă durerea piciorului din cauza căruia mergea puțin schiopătând. Puteam să văd lumina din ochii lor blajini și frumusețea unei vieți complexe pe chipurile lor cutate. Când au trecut pe lângă mine, am putut simți un miros vechi, pe care îl simțeam doar când mergeam la străbunica mea. În lumea lor, erau doi tineri îndrăgostiți purtați de iubire pe cărările vieții. Și chiar asta erau. În ciuda aspectului îmbătrânit, pe sub acele piei cutate, zvâcnea o inimă tânără, veșnic îndrăgostită.

  Oare o să am și eu brațul meu – sprijin când o să fiu înaintată în vârstă? O să ne plimbăm și noi cu pași greoi și o să ne amintim de bucuriile prin care am trecut? O să ne așteptăm împreună sfârșitul în timp ce o să ne bucurăm de fiecare clipă rămasă?

Întâmplări

~vezi aici partea anterioară~

M-am panicat. Rău. Rău de tot. Vorbisem atât de multe și cu așa mare ușurință…iar acum, acum ce să-i spun? O să vorbim despre vreme? Stele? Despre noi, cei penibili, care păream să avem fobie unul față de celălalt? Parcă îmi venea să dau înapoi, să fie totul așa cum a fost până atunci. Cel puțin în fața monitorului aveam curaj. În realitate nu.

În sfârșit a oprit mașina. Nu țin minte dacă a fost vreo apropiere fizică dar parcă parcă nu. Defapt sigur nu. Doar ne-am dat mâna :)) și am scrâșnit un : „oficial, eu sunt ….”. Mi-a sărit în ochi tricoul pe care îl purta. Erau două siluete, bărbat și femeie care se țineau în brațe. L-o fi ales special? O vrea să-mi sugereze ceva?

Am vorbit numai aiureli. Defapt nu prea am vorbit. Parcă atunci ne cunoșteam pentru prima oară…adică asta făceam, de fapt nu făceam chiar asta. Of…Cert e că încremenisem ca două statui. Citește mai mult…

Cărți

Dragoste virtuală de Daniel Glattauer

Mulțumesc fată veselă pentru recomandare!

Graba strică treaba. Însă nu întotdeauna. O tastare rapidă (de unde și greșeala) a unei adrese de e-mail o face pe Emmi să trimită cererea de dezabonare de la revista Like unui alt destinatar: Leo Leike. Câteva schimburi de mesaje îi face pe cei doi să se simtă atrași unul față de altul. În scurt timp (nu e chiar scurt, pentru că cei doi corespondează online timp de un an) se nutresc sentimente, dorințe ascunse, fantezii erotice iar mesajele trimise devin din ce în ce mai intime. Tensiunea dintre ei e clar că se află în creștere,iar momentul unei întâlniri pare să fie aproape, dar este tot timpul amânat.. Citește mai mult…