Plăceri nevinovate

căciuli ruseștiDacă e vineri eu zic că e numai bună o rețetă de ceva extrem de bun, că tot bate la ușă weekendul. Căciuli rusești sau cușma cazacului este o prăjitură tare simpatică, puțin migăloasă, dar vă asigur că nu va trece neobservată. Are un aspect deosebit, elegant, dar nici gustul nu se lasă mai prejos. Căpăcelul amărui, exteriorul învelit în cocos și crema de vanilie creează o combinație fantastică. Unde mai pui și surpriza din interior, când ochii critici dau de un blat de cacao și unul de vanilie.

Prima oară am făcut Căciuli rusești în varianta originală, adică rezultatul final arătând ca o căciulă. La această variantă se pierde destul de mult din blat (dar, după gustul meu sunt mai aspectuase). Apoi când unchi-miu mi-a cerut să fac pentru nuntă am căutat varianta cea mai bună pentru a nu pierde deloc la blat: le-am făcut cuburi. Au ieșit mai multe, a fost mai ușurel de cochetat cu ele, dar nu s-au mai numit căciuli rușești :)) Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

Îmi place nuca de cocos. Înainte nu era printre preferatele mele, recunosc, dar acum ceva vreme am cumpărat două nuci de cocos. Pentru prima oară, ca să vedem cum sunt. Nu m-a dat peste cap gustul (îmi place, dar nu exagerat), dar aroma e genială. Genial e puțin spus. Tocmai de aceea mi-am dorit ca tortul de ziua noastră (a mea și-a soră-mii) să fie unul cu nucă de cocos. Multă, dacă se poate. Am renunțat la torturile bogate în ciocolată (și totuși crema tortului conține și ciocolată), am vrut ceva mai ușor, mai altfel. Și-am găsit: tortul Raffaello.

Cu cocos în blat, în cremă și ca decor m-a făcut să iubesc acest ingredient. Mi-a fost teamă de reacția celorlați pe care îi știu că n-au mai încercat un tort de genul (pentru că ne cam obișnuisem cu torturile de ciocolată, torturile cu blat de cacao în general), dar m-am temut în zadar. Parcă ai mânca o bomboană raffaello. Este chiar un tort deosebit, care ar trece testul oricărui mofturos. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

prajitura cu crema de vanilie si spuma de nessAstăzi vin cu o prăjitură super delicioasă, cu două creme. O cremă de vanilie, fină și gustoasă și una de ness de-a dreptul încântătoare, ce cred că va fi pe placul tuturor iubitorilor de cafea/ness. E parfumată, e spumoasă, e perfectă. Se face ușor, nu necesită vreo îndemânare specială și nu are cum să dea greș. Această prăjitură cu cremă de vanilie și spumă de ness  este printre preferatele mele și de vreo cinci ani are un loc special în meniul de sărbători. Am descoperit-o într-o cărticică Practic, doar că am mai umblat puțin la cantitățile pentru cremă. Cu cantitățile inițiale ieșea exagerat de multă.

Am pregătit-o pentru prima oară de una singură de Crăciun și mi-a ieșit perfect! Probabil am să o refac și pentru Paște, pentru că noi suntem mari iubitori de cafea și nu apucă să stea pe masă prea mult. E un succes garantat! Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

reteta cookies, fursecuri cu ciocolataNu știu cum se face că în toate weekendurile parcă soarele își ia vacanță. Toată săptămâna-i sus, în schimb cum vine sâmbătă și duminică își face valiza și o tulește. Unde? Doar el știe. Sau poate o fi pe la voi? Hmmm… dacă vă dau un fursec cu ciocolată îmi dați o rază de lumină? Sau mai bine, nu vreți să facem ceva bun? N-avem nevoie de soare, doar de voie bună și chef de copt.

Așa că astăzi vin cu o rețetă de cookies sau fursecuri cu ciocolată sau cum s-or numi. Rețeta în sine este una extrem de ușoară, doar că necesită puțină răbdare la modelat și la tăiat ciocolata în bucățele micuțe micuțe. Dar am văzut că acum se găsesc tot felul de chestii care vin în ajutor în bucătărie, cum ar fi fulgi de ciocolată (cred că așa se numesc), cărora nu trebuie să le mai faceți nimic, decât să îi folosiți.

De fiecare dată eu am făcut câte o porție jumătate sau chiar dublă de cookies. Se păstrează perfect mai multe zile (dacă mai apucă) și sunt un desert ideal pentru iubitorii de ciocolată. Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

piersici umplute cu cremaTare mult am pătimit până am făcut aceste piersici umplute cu cremă, dar tare dragi mi-s și tare mândră-am fost de ele. Nici nu vă puteți imagina ce bucuroasă am fost când am văzut ce frumoase ies piersicuțele, pentru că am fost puțin sceptică când m-am apucat de ele, în caietul mamei fiind scrise mai multe rețete și nu știam pe care dintre ele să o aleg. Inițial declarasem sus și tare că nu mai fac niciodată, că-s tare migăloase, dar acum nu mai recunosc nimic. Sunt prea faine și prea bune ca să fie uitate. Înainte să vă apucați de ele trebuie să știți sigur că aveți niște ore de pierdut, să fiți calmi și cu chef de migală :))

Cel mai bine ar fi varianta cu patru mâini, că ar merge mai repede. Cred că sunt cele mai migăloase chestii pe care le-am făcut vreodată, dar se pare că uneori îmi place migăleala.

Nu trebuie să fiți descurajați de ce ați citit până acum, pentru că rezultatul final ar îndupleca și cel mai pretențios musafir și sigur ați culege câteva felicitări.

Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

reteta ciocolata de casaCând eram eu mică mică, ai mei primeau lapte praf mereu de la serviciu. Și pentru că nu prea aveam ce face cu el, mama ne făcea mereu ciocolată de casă. Nu am să uit niciodată cum așteptam cuminți să o taie și chiar dacă de multe ori nu se întărea îndeajuns și ne mai moscoleam pe degete sau trebuia să o mâncăm cu lingurița, pentru noi nu conta. Ne descurcam cum puteam mai bine și nu ne păsa prea tare, pentru că se mânca oricum.

Au trecut câțiva ani de atunci și parcă și ciocolata de casă a rămas undeva în urmă. Am mai cumpărat eu „batonul copilăriei” din comerț, dar gustul e undeva pe lângă, nu-l atinge și nici nu provoacă amintiri. Și pentru că dorul era mare și dorința de a încerca să o fac eu și mai mare m-am conformat. Am făcut-o de 3 ori în vreo două săptămâni. Prima dată nu mi s-a închegat și s-a mâncat cu lingurița. A doua oară a ieșit perfectă, iar a treia oară (adică acum) este de două ori perfectă! :)) Da, știu, mă laud, dar chiar sunt mândră de cum a ieșit!  Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

prajitura cu foi de napolitanCred că sunt mai bine de 6-7 ani de când n-am mai mâncat prajitură cu foi de napolitană și nucă. Când eram mică mama o făcea foarte des, pentru că nu necesita cine știe ce ingrediente și în plus ieșea și multă și cum familia era mare, era perfectă. Cu timpul am cam uitat rețeta, a rămas printre paginile caietului roșu sub denumirea de „foi Lica” (așa erau denumite foile de napolitană pe vremuri). O singură dată am mai mâncat la o mătușă, dar știu că nu avea gustul prăjiturii făcute de mama. Napolitana mătușii se înmuiase, parcă era cauciucată și nuca nu se prea simțea. Cred că din cauza faptului că nu era tocată, ci dată prin mașină mărunt.

Foile din prăjitură nu trebuie să se înmoaie, ele trebuie să rămână crocante. Crocantul cu caramelul și nuca se îmbină perfect și parcă au gustul copilăriei … cel puțin pentru mine. Eu am avut 5 foi de napolitană cu dimensiunea de 27×37, așa că am avut 4 straturi de cremă.  Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

nuci umplute cu cremăRețeta de nuci umplute cu cremă este printre cele mai vechi rețete din caietele de rețete ale bunicilor. Din păcate, nu am avut niciodată o presă specială pentru a le face, așa că am mâncat doar de pe la alții. Sunt perfecte pentru mesele de sărbători, pentru petreceri cu mai mulți invitați, pentru că deși sunt migăloase, ies multe. 

Eu le-am pregătit pentru Crăciunul ce tocmai a trecut. Cojile pentru nuci umplute le-am făcut cu vreo 5 zile înainte să le umplu, pentru că voiam să testez forma și nu mai aveam răbdare să mai aștept. Oricum, dacă nu stați bine cu timpul, trebuie să știți că mie mi-a luat 4 ore până am făcut cojile de nuci și vreo 2 până le-am umplut (cu 2 zile înainte de Crăciun, ca să se înmoaie bine). Mi-au ieșit 146 de nuci umplute cu cremă, deci 292 de coji. 

Dintre toate cele ce am mai încercat până acum, nucile astea mi se par cele mai migăloase, dar parcă după atâtea ore de muncă, atunci când le simți gustul îți trece orice supărare și parcă îți vine să te răzgândești cu privire la ce îți scăpa printre dinți după câteva ore lângă aragaz Nu mai fac în viața mea nuci! Niciodatăăă! Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

toscaPrăjitura Tosca este ideală pentru iubitorii de mac și nu numai. Am descoperit-o acum vreo trei ani, dar am uitat-o cu timpul, până când, acum vreo două luni, când soră-mea a avut un proiect la școală, în care trebuia să ducă fiecare un dulce făcut în casă. O colegă de-a ei a făcut această prăjitură , eu am văzut poze și taaaaa naaaa, s-a aprins beculețul.

Gustul macului combinat cu gustul cremei de vanilie și cu gustul de ciocolată al glazurii mi se părea la început destul de ciudat, dar apoi am văzut că e chiar fain. Dar prăjitura nu are numai gust, ci și aspect, trebuie să recunoaștem că arată într-un fel destul de interesant, nu? Dă bine pe masa de sărbători, mai ales dacă aveți musafiri pretențioși. 

Se face extrem de ușor, în ciuda aparențelor (cel puțin mie mi s-a părut dificilă la prima vedere, am crezut că este mai sofisticată), se mănâncă la fel de ușor și se depune din păcate și mai ușor :))  Citește mai mult…

Plăceri nevinovate

cornuri cu nutellaCând am găsit rețeta asta, am stat ceva timp pe gânduri dacă să o fac sau nu, cu toate că felul în care arătau cornurile era mmm. Numai că nu am făcut niciodată un aluat frământat și tare îmi era teamă că nu o să iasă. De fiecare dată mama era cea care frământa aluaturile iar eu cea care o ținea de vorbă și îi mai turna din când în când câte puțin ulei sau orice altceva avea nevoie.

Din fericire însă, după ce am urmat pas cu pas reteța, cornurile au ieșit așa cum trebuie. Trebuie să recunosc că în rețeta originală era folosită Nutella, dar cum magazinele de aici de la mine nu prea au iar drum la supermarket nu aveam, am zis că nu-i bai dacă n-o fi Nutella.

Nu vă spun cum poate să miroasă în bucătărie în timpul coacerii, dar cred că vă imaginați. Mie îmi amintește de iarnă, nu știu de ce, dar la asta mă duce cu gândul aceste cornuri cu fineti. Citește mai mult…