Întâmplări

Și adulții se mai joacă!

Și adulții se mai joacă!

Zilele trecute am reorganizat șifonierul alor mei, cu tot ce presupune treaba asta: golit total și rearanjat haine după anotimpuri și cât de des sunt folosite. Într-unul dintre buzunarele unui costum am găsit ceva ce m-a făcut să mă întorc cu vreo 15 ani în urmă: una dintre scrisorile mele către Moș Crăciun. Printre diferite chestii specifice unui copil (jucării, dulciuri) scriam că mi-aș dori ca Moșul să mă facă băiat, pentru că mama nu voia să îmi cumpere o mașinuță cu telecomandă, pe motiv că fetele se joacă cu păpuși, mașinile sunt pentru băieți. Am zâmbit la citirea acelor rânduri, scrise tremurând și pline de emoție și supărare (acum că mi-am amintit, parcă îmi resimt oful de atunci).

Nu pot spune că nu am avut o copilărie frumoasă, ba din contră. Părinții au făcut totul ca să ne ofere zâmbete și tot felul de jucării care erau pe atunci. Nu este vina lor că eu simțeam o atracție pentru roboței, mașinuțe, mingii și lucuri din astea mai băiețești, sau că, de exemplu o mașinuță cu telecomandă se găsea destul de greu și costa o avere. Dar parcă totul a evoluat extrem de rapid. Astăzi copiii nu mai știu ce să aleagă pentru că au prea multe. Ba chiar nu îi mai bucură nicio jucărie, ci doar jocurile pe calculator, tabletele și telefoanele. 

Și pentru că piticii de astăzi sunt ocupați cu tehnologia, iar eu am simțit nevoie de relaxare, am zis să profit împreună cu al meu și cu soră-mea  de o duminică însorită IMAG2912și să mai fim și noi copii. Nu ăia care eram odată, cu codițe și mâini murdare de cretă, ci unii mai adaptați la actual. Așadar cu rolele în picioare și câteva jucării achiziționate de pe site-ul depozit-online am pornit spre o zonă verde, cu un drum deloc circulat, unde oamenii vin de obicei la grătare și voie bună. A fost interesant să descopăr că cei care se aflau deja acolo aveau și ei cam aceleași lucuri ca și noi: unii cu elicoptere, alții cu drone, iar alții înlocuiseră rolele cu bicicleta.

Mi-a fost dor să resimt vântul fluturându-mi părul și mi-a fost greu să învăț să țin elicopterul în aer. (chiar dacă, între noi fie vorba, după ce era să-l trântesc de câteva ori, m-am lăsat păgubașă, cedându-i-l lu` al meu). De dronă nu am mai îndrăznit să mă apropii, pentru că mi-a fost teamă, tot pe al meu l-am lăsat să se bucure :))

31263_550_550_0

Acum, dacă mă gândesc mai bine, e un lucru frumos că au evoluat așa mult jucăriile, pentru că se pot bucura și adulții de ele . Când copilul iese în parc cu tatăl la plimbare, se poate juca cu mașina cu telecomandă. În timpul ăsta tatăl ar putea filma experiența cu o dronă. Sunt atât de multe oportunități, numai să vrem să le vedem!

SONY DSC

 

 

16 Comentarii

  1. barbalata mirela

    Pana la urma exista si un aspect bun la jucariile din ziua de azi 😉 🙂
    Oricum, ai dreptate: noi am avut o altfel de copilarie, tehnologia la noi insemna un TV alb negru 🙂
    Dar erau alte timpuri 🙂
    Cu parere de rau, dar parerea nea este ca, o parte din vina, pentru „jucariile” copiilor din ziua de azi, o au parintii 🙁
    Dar, eu nu am copii asa ca……

    Răspunde
    1. Cam greu, mă îndoiesc că cineva o poate prinde, că nu știi unde o ia vântul și o duce :)) Mai degrabă o dronă de aia cu parașută :)) Când vezi că ai pierdut controlul și mai are oleacă și face buf apeși butonul și hopa parașutaaa :))

      Răspunde
  2. Frumoase mai sunt amintirile din copilărie. Într-adevăr, jucăriile simple de atunci erau atât de prețioase pentru noi. Mama mea ne-a făcut o surpriză extraordinară acum câțiva ani, aducând din pod un sac plin de jucăriile cu care mă jucam, în urmă cu mulți ani, împreună cu sora și fratele meu. Ne-am amintit imediat de ele și cât ne-am bucurat să le revedem…
    Numai bine! 🙂

    Răspunde
    1. Și eu am păstrate jucăriile de când eram mică (sau ce-a mai rămas din ele) și din când în când mai dau o raită prin pod cu soră-mea. Nu mă lasă inima să le arunc, o să le dau copiilor mei să vadă cu ce se juca mă-sa :))

      Răspunde

Lasă un răspuns