D`ale sufletului

Când una-i albă, alta-i neagră …

Prin vene curge același sânge. Aceeași nuanță străbate atent fiecare lungime a părului. Unul îngreunat de bucle vesele și plăcute ochiului care atârnă până aproape de mijloc. Tot până la mijloc, celălalt e dureros de drept. Parcă l-ar fi tras cineva de mâini și picioare de rămâne în aceeași poziție neînduplecată. Aceeași tentă verzuie scaldă căpruiul irișilor și-l închide la centru. Aceleași gene dese … si totuși… opt ani diferență.

Probabil v-ați prins că este vorba despre mine și soră-mea. Asemănările nu se opresc aici, mai este una mare și lată. Diferențele însă …. nu îmi ajung degetele să le enumăr. Uneori tind să cred că o face intenționat cu alesul a ceea ce-i place. Mă gândesc că dacă ea a fost ultima, iar eu deja aveam niște preferințe când a început să guste ea din viață, atunci musai trebuia să-i placă ce nu îmi plăcea mie. Albastru? Nuuuu, mov! Gustul de ciocolată? Ba vanilia e mai bună!

În materie de caracter iarăși există o mică asemănare. Amândouă suntem supărăcioase, încăpățânate și orgolioase. Numai că după ce ne certăm (ce, credeați că dacă am crescut e totul lapte și miere?) eu sunt cea care se duce la ea, iar ea e cea care îmi întoarce spatele și rămâne bosumflată. Citește mai mult…

Întâmplări

Și adulții se mai joacă!

Zilele trecute am reorganizat șifonierul alor mei, cu tot ce presupune treaba asta: golit total și rearanjat haine după anotimpuri și cât de des sunt folosite. Într-unul dintre buzunarele unui costum am găsit ceva ce m-a făcut să mă întorc cu vreo 15 ani în urmă: una dintre scrisorile mele către Moș Crăciun. Printre diferite chestii specifice unui copil (jucării, dulciuri) scriam că mi-aș dori ca Moșul să mă facă băiat, pentru că mama nu voia să îmi cumpere o mașinuță cu telecomandă, pe motiv că fetele se joacă cu păpuși, mașinile sunt pentru băieți. Am zâmbit la citirea acelor rânduri, scrise tremurând și pline de emoție și supărare (acum că mi-am amintit, parcă îmi resimt oful de atunci).

Nu pot spune că nu am avut o copilărie frumoasă, ba din contră. Părinții au făcut totul ca să ne ofere zâmbete și tot felul de jucării care erau pe atunci. Nu este vina lor că eu simțeam o atracție pentru roboței, mașinuțe, mingii și lucuri din astea mai băiețești, sau că, de exemplu o mașinuță cu telecomandă se găsea destul de greu și costa o avere. Dar parcă totul a evoluat extrem de rapid. Astăzi copiii nu mai știu ce să aleagă pentru că au prea multe. Ba chiar nu îi mai bucură nicio jucărie, ci doar jocurile pe calculator, tabletele și telefoanele.  Citește mai mult…

Întâmplări

Păstrate de-a lungul anilor. 1 Martie.

Acum câțiva ani în familia noastră exista o tradiție care pe tata îl făcea să-și bulbuce ochii, așa încât să arate ca un broscoi pe care l-ai strâns de … gât. ( măi măi măi… la ce vă gândeați?). Amândouă (eu și soră-mea) în clasele fiecăreia făceam parte dintr-un grup minoritar. În clasa mea eram în total 9 fete și 19 băieți (în generală) și A. avea în clasă 4 fete (cu ea cu tot :)) ) Așa că vă las pe voi să vă imaginați cum arătau ghiozdanele noastre când ne întorceam de la școală în ziua de 1 martie.

Pentru că prima se întorcea A. se făcea adunare de familie. Mergeau în cameră la mamaie, se făcea un cerc  și începea distracția. Uite, mărțișorul ăsta e de la X. Mărțișorul ăsta e de la Y. Mie mi l-a dat pe ăsta urât,  Mirelei i-a dat un ghiocel ca mărțișor. Ăsta e de la… ăsta…. ăsta…. etc. Staaaați să vă zic ce a primit doamna de la fiecare….  Și uite așa ce s-ar fi putat rezuma la câteva minute deveneau niște sferturi de oră foaaaarte chinuitoare pentru tata care trebuia să se prefacă pe deplin curios ce a primit X de la Y, ce a dăruit Z lui W. Citește mai mult…

Întâmplări

Obiceiuri și tradiții de Sfântul Valentin

Pentru că se apropie Sfântul Valentin, am răsfoit oleacă paginile internetului din curiozitatea de a afla ce e cu el, ce obiceiuri și tradiții  sunt în funcție de țări. ( până acum nu prea m-a dus capul să caut :D) Se spune că Valentin a fost un preot roman martirizat  în timpul persecuției lui Claudius în anii 269-270 d.c. Tânăr fiind, Valentin îi ajuta pe creștini în vremurile persecuției. El a fost prins și bagat în inchisoare, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie-269. In timpul cât a stat în închisoare el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor spunandu-le  Amintiți-vă de Valentin și  Vă iubesc .. Azi, Valentin este considerat patronul protector al îndrăgostiților. În cinstea Sfântului Valentin, în Statele Unite și mai nou și în statele europene, se fac petreceri și baluri. Îndrăgostiții își fac cadouri. În calendarul ortodox sfântul Valentin este sărbătorit pe 30 iulie.  (Wikipedia).  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nu știu cum să încep, scriu și sterg și tot așa. Mai bine nu mai încep că și așa vă plictisesc. Să știți că sunteți liberi să mă contraziceți 😀 Ce vreau să vă spun e că pe mine mă bântuie o chestie care m-a marcat tare tare în copilărie. Uneori mai visez noaptea că sunt copil,
am vreo 4-5 ani și mă uit prin gard la alți copii cum se joacă afară. Adică la poartă. Nu visez des, dar când o fac mă trezesc plângând. Nu vă grăbiți să sunați la protecția copilului, că sechestrată nu am fost. Părinții se jucau cu mine, ohooo și încă cât. Dar afară erau alți copii, mai mari decât mine, care traversau strada singuri, alergau, iar eu eram singură pentru că nu aveam voie la poartă decât însoțită. Și obișnuiam să mă uit la ei prin gard când mama făcea mâncare și nu avea timp să iasă cu mine. Repet, nu vreau să înțelegeți că am fost o nefericită, dar asta m-a marcat profund. Citește mai mult…

Întâmplări

Digital sau clasic?

Hello lume! Am cam lipsit o perioadă și am și scutire că doar așa am fost învățați la școală: lipsești – aduci scutire. În ultimele zile cum m-am tot văitat pe aici neneii de la Electrica (încă) schimbă cabluri, fac legături noi bla bla bla așa că ciu ciu curent mai toată ziua.
Știți glumița asta? -> Azi mi-a picat netul si a trebuit sa petrec un timp cu membrii familiei mele … Par oameni de treaba … Cam așa a fost și în cazul meu :))Nu-mi săriți în cap, noi vorbim foarte mult, doar glumeam. Așadar o întrebam pe mama de ce nu am și eu nicio poza de la botez, că tare aș fi vrut să am imortalizat momentul când mă scufundă popa. Și nici soră-mea nu are. Și recunosc că mi-aș fi dorit să revăd momentele. Nu aveam bani de aparat și nici nu am avut pe cineva cu aparat. Așa era atunci … Și într-adevăr, îmi amintesc că atunci când eram la grădiniță și se apropia vreo serbare tata mergea și cumpăra un film pentru aparat (pe care îl aveam de ceva vreme, dar era folosit doar la ocazii speciale). Citește mai mult…

Întâmplări

De când am terminat facultatea parcă nu-mi mai amintesc nimic în legătură cu ea. Zilele astea mi-am adus aminte că acum…adică în perioada asta e..SESIUNEA de iarnă? :)) Așa să fie oare? Noroc cu feisbucul ăsta și cu inteligenta lui funcție de a-ți arăta amintirile pe
care le-ai postat fix cu un an în urmă…sau doi, sau trei.

Vă avertizez….nu suntem bețive,  nici n-am fost, în ultimul an nu am avut decât 1 bucată restanță din multe examene și am scris și-o licență șmecheră! Când? Probabil o să vă dați seama după ce „citiți” pozele.

Se știe de când lumea și pământul că în SESIUNE este perioada cea mai bună pentru mutat mobila prin cameră, în cazul studenților căminiști. Atunci este perioada cea mai favorabilă pentru curățenie, curățenie care nu trebuie tratată deloc superficial, pentru că alta până la următoarea sesiune nu se mai face :)) Citește mai mult…

Întâmplări

Crăciunul se petrece-n familie, cel puțin la mine, altfel nu se poate. Dar după Crăciun ne-am hotărât (eu cu al meu) să păstrăm tradiția începută acum doi ani, adică să mergem la Brașov. Numai că acum a fost altfel. Mereu a fost altfel defapt. Până și soră-mea m-a uimit. Anii trecuți aveam de muncă să convingem copilu să vină cu noi. Mama o amenința că o dă afară din casă și o lasă acolo până ne întoarcem noi, eu îi spuneam că nu mai vorbesc niciodată cu ea, că nu o să aibă și ea poze frumoase și amintiri…o întreagă bătaie de cap. Până la urmă mergea și când o întrebam dacă era mai bine să fi stat acasă răspundea negativ  :)) Citește mai mult…

Întâmplări

Cu o zi înainte, adică duminică, al meu fusese la mine. N-a dat niciun semn că ar ști sau și-ar aminti că urmează ziua subsemnatei. La doișpe noaptea mi-a dat mesaj cu La mulți ani și cam atât.

Ziua de luni mi-am petrecut-o sub semnul întrebării. Un semn mare mare, care atârna greu. Bă da chiar nu vine? Adică …. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nu știu când s-au dus atâția ani, dar parcă totuși s-au dus puțini în comparație cu cât simt. Parcă te-aș cunoaște de-o viață. Probabil ne-am mai cunoscut cândva. Sau poate erai deja în sufletul meu. Poate atunci când ne-am întâlnit ai răsărit de prin pământul în care mi-era îngropată inima… Te-ai gândit vreodată să se întâmple așa? Să simți atracție față de un necunoscut întâlnit online?
Nu știu ce să îți spun. Știi că te iubesc, că ești o minune pentru mine? Că atunci când nu ești cu mine limbile ceasului ticăie mai obosite? Le aud cum gâfâie, probabil sunt triste, uneori le aud plângând noaptea, târziu, când încep dorurile să danseze. Citește mai mult…