SuperBlog

Pe Ana o cunosc de când m-am născut. În aceeași zi, de 10 noiembrie, acum 22 de ani, mamele noastre au simțit că le-a venit sorocul. Cineva, acolo sus le-a vrut în același salon și tot acel cineva a făcut ca amândouă să nască la aceași oră: 14: 30. Pe tot parcursul internării mamele noastre au legat o relație de prietenie, au făcut schimb de numere de telefon și au decis să păstreze legătura.
Numai că această legătură a devenit foarte strânsă, se vizitau tot timpul (stând la un sfert de oră de mers cu mașina una de cealaltă), uneori chiar mai rămâneau la noi să doarmă. Când eu și Ana am crescut ne petreceam foarte mult timp împreună. Familia ei s-a mutat lângă noi tocmai pentru ca distanța să nu mai fie o problemă (pentru că nu de fiecare dată avea cine să o aducă pe Ana la mine, sau invers).Așa că amintirile mele încep de pe la vârsta de 5 ani când nu dormeam decât cu fetița cu ochii căprui și păr buclat. Eram tot timpul împreună, toți spuneau că suntem ca niște surori.Am suferit împreună după prima îndrăgostire puerilă, am vărsat lacrimi, am râs, am tăinuit.Problema a apărut când eu nu am intrat la facultatea la care Ana reușise. Așa că despărțirea noastră a fost inevitabilă: eu am rămas în orașul meu – ea a plecat la capitală. Cu toate astea nu ne-am îndepărtat deloc.
Citește mai mult…

SuperBlog

VacanteSpeciale.ro5_

* click pe poze, vă rog 🙂

Mă gândeam cu prietenul meu să mergem câteva zile pe undeva să mai ieșim din cotidian. Ne-am tot gândit pe unde, el venise cu ideea Brașovului, idee care nu mi-a surâs având în vedere că ne-am făcut un obicei în ultimii doi ani să-l vizităm îmbrăcat în hainuțe de iarnă. După ce am dat de cei de la CND Turism – Vacanțe Speciale și am consultat ofertele turistice am decis să vizităm Sibiul, pentru că nu auzisem decât lucruri minunate și eram sigură că ne va face să ne îndrăgostim de el. Pe parcursul celor 4 zile mi-am propus să țin un jurnal, să-mi pot aminti fiecare pas făcut din această vacanță minunată.

Citește mai mult…

D`ale sufletului

într-o noapte de toamnă
când eu
o să-mi port cadavrul în spate
printre sutele de constelaţii
şi din buzunare o să -mi cadă vise
tu să vii, să le aduni
şi să le răsfoieşti ca pe-o carte deschisă
să nu plângi de nu te vei găsi prin ele
ci să ştii doar atât:
te-am iubit atât de mult încât
viselor mele nu le-am vorbit de tine
de teamă că mi te vor lua…

Diverse

IMG_0262  Ziua 1, 27 septembrie: Fericirea are chipul tău. Îmi plac plimbările nocturne când doar stelele mai veghează asupra noastră 🙂 Și el, chiar dacă în ultima vreme nu mai știe, mă face fericită.


IMG_8698

Ziua 2, 28 septembrie: Prăjitură cu ciocolatăăăăă…pe cine nu face fericit ciocolata? :)) Uneori e un bun prieten care ajută la producerea de zâmbețele.

Citește mai mult…

Întâmplări

Mi-a plăcut să citesc de mică. M-am împrietenit cu romanele prin clasa a treia, când am plâns împreună cu Fram, ursul polar. Apoi au urmat Heidi, fetița munților și Huckleberry Finn. Aceste trei romane, împreună cu un om minunat (asta e altă mâncare de pește) mi-au deschis porțile spre minunata lume a cititului. Am suferit, am iubit și m-am îndragostit cu fiecare personaj întâlnit și după fiecare am suferit ca atunci când pierzi pe cineva.

Mi-am dorit o relație ca în povești, exact cum am întâlnit între pagini, cu declarații de te dau peste cap, cu făt frumos (sau nu chiar frumos, puțin îmi pasă) pe-un cal alb (aș fi preferat albastru), dar…alea sunt povești, nu? Mi-am dorit ca cel de lângă mine să mă citească din priviri, să nu fiu nevoită să spun ceva, ci să știe de dinainte (cred că aici am văzut prea multe filme cu cititorii de gânduri :)) ). Cu alte cuvinte mi-am dorit o iubire de romane. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Sub clar de lună..

aroma răcoroasă a nopţii,
sclipiri atârnate de bolta cerului
valsează pe cânturi de greieri
pierdute în depărtări;

adierea suavă dezmiardă
o lună roşiatică plină
ce veghează doi îndrăgostiţi
în mersul lor tainic. Citește mai mult…

Întâmplări

~pentru partea anterioară – click aici~

Ce i-am răspuns ? NU, normal….Glumesc :)) Am schițat un zâmbet pentru că într-o oarecare măsură mi s-a părut amuzantă întrebarea. De ce ? Educația pe care am primit-o în familie nu se bazează pe aspectul fizic. Mama mereu îmi spunea că frumusețea e trecătoare, azi o ai, mâine se poate să nu. Și atunci dacă stai cu un om doar pentru că arată de milioane oare o să îl lași când n-o mai fi așa frumos?

Din ziua în care ne-am văzut au mai urmat câteva întâlniri pe ascuns (nu v-am spus oare că părinții mei nu știau de toată treaba asta? :D) Căutam să vină la mine când ai mei nu erau acasă („la mine”=la poartă, niciodată în curte, casă). Asta până când DOAMNE AJUTĂ mi-a sugerat mama (care îmi găsise flori, bomboane de la el și bănuia ceva) să îl aduc să se cunoască pentru că venea iarna și…o să lași băiatul să înghețe afară? nu mai bine veniți și stați în casă?  Citește mai mult…

Diverse

În ultimul timp m-am supărat mai mereu. Mă aprind din orice și parcă zilnic sunt pusă pe ceartă. Aseară răsfoind un blog am dat peste un articol cu „100 de zile fericite”. Așa am ajuns să mă provoc, nu înainte de a mă gândi de câteva multe foarte foarte multe ori. :)) Nici acum nu sunt ferm convinsă că o să reușesc, pentru că de prea multe ori trec peste clipele de fericire fără să mă gândesc cât de norocoasă sunt că le-am primit.

Inițial provocarea spune că 100 de zile la rând trebuie să postezi pe unul din conturile de socializare câte o poză, un rând-două-trei în care să arăți ce te-a făcut fericit în ziua respectivă. Sau există și variantă personală, de a nota într-un jurnal. Ei bine, eu aleg a doua variantă, adică cea cu jurnalul și pentru că jurnalul meu actual e ăsta voi posta aici în fiecare săptămână. Citește mai mult…