D`ale sufletului

Către tine, dragă toamnă!

Domniță dragă,

Te așteptam. Te așteptam cu teamă în suflet și dor de ruginiu. Un dor pe care abia aștept să-l acoperi cu diminețile tale răcoroase, cu raze de soare scăldate-n apusuri sălbatice, cu iz de must și prună și gutuie… Te așteptam cu nasul lipit de geam, știi tu, ca atunci când ne lipeam nasurile de florile de gheață ce decorau ferestrele iarna. Te priveam cum pășești înceată, timidă, parcă cugetând și întrebându-te dacă aici, cineva se gândește la tine, dacă se bucură de ai să vii.

Te așteptam să-mi bucuri apusurile. Întotdeauna mi-au plăcut mai mult apusurile tomnatice. Sunt mai pline de culori, mai vii, parcă toată culoarea din copaci, din flori, de pretutindeni se strânge acolo în acele minute în care secundarul bate pasul pe loc. Și parcă-ți vine să alergi către locurile unde razele atinge pământul, să te arunci în aer și să plutești spre culmi de foc. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Cu penița prin suflet

Salut, străine,
Mă întreb câteodată dacă sunt bine. Nu, nu sunt. Dar am învățat să zâmbesc și atunci când îmi e sufletul mocirlit de toamna asta de afară ce pare că vrea să ne invadeze cu noroaiele ei. Fiecare zâmbet e dulce la început. Pentru că îmi ești. Apoi cumva, se scurg pe liniile fine tresăriri de gânduri că mâine n-ai să mai fi și totul devine dulce-amărui. E o durere continuă și agonizantă pe care dacă nu  o stăpânești te doboară. Iar eu … eu sunt prea mică în fața ei … Mi-e un dor nebun să nu-mi mai fie dor. Să-l las într-un sertar cu lacăt măcar o zi. Să-l uit, să mă uit cu totul, să mă pierd într-un pahar de lichior cu ciocolată, într-o carte bună și-n aroma de portocală a unei lumânări parfumate.
Citește mai mult…

D`ale sufletului

e-toamnc483Sunt momente în care îmi vine să mă cuibăresc în tine ca să înțelegi ce sunt cu adevărat. Și-n ciuda celor ce se spune eu nu sunt făcută din țărână. Pătrunde-mă ș-ai să înțelegi. Descoperă-mă atingere cu atingere, ia-mă ușor căci sunt ca un vis ce se spulberă dimineața. Nu-mi zâmbi, ah, nu mă atinge ca pe o curvă ieftină. Nu-ți fie teamă, eu sunt iubire. Nu simți căldura? Pajiști verzi cu ropote de cai sălbatici alergând spre orizonturi prea largi pentru tine. Nu trebuie decât să închizi ochii și să te pierzi în mine, aleargă deodată cu ei, să-ți mângie iarba plină de rouă călcâiele crăpate de-atâta singurătate iar soarele să-ți îmblânzească nărăvașele cosițe. Atunci ai să simți iubire, atunci ai să mă cunoști.  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Autumnal

Un arămiu ce se îmbiba pe retină,
o adiere blândă ce răsfaţă câteva şuviţe
dintr-un păr răvăşit, al unui trecător
Două –trei frunze îmbătrânite de vreme
se pierd printre alte sute ce zac.
Siluete fantomatice se odihnesc la umbra orelor ce alergă Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nostalgie…

Astăzi te-am revăzut toamnă, goală, pudică și tristă…Așa cum îți stă bine, așa cum nu te-am mai văzut vreodată. Astăzi m-ai născut  în fiecare copil care s-a desprins de brațele tale. Astăzi te-am simțit aproape, în suflet, în ființă și dincolo de ea. Astăzi mi-ai pătruns în celulă, ai făcut-o să vibreze, te-ai iubit cu ea…da…ai iubit-o cu fiecare culoare de care te-ai dezbrăcat. Astăzi am vorbit prin tăcere. Ne-am depănat amintiri, ne-am șoptit dorințe. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Mi-am rezemat tâmpla de umărul teiului bătrân
sub care se împiedicau frunzele
de vreascurile trecutului.
Aşteptam ca toamna să îmi spună povestea
în tonuri livreşti, cu aceeaşi voce şoptită,
plină de teamă, parcă să nu trezească verdele
încă neizgonit. Citește mai mult…