D`ale sufletului

M-am îmbolnăvit de moarte.
mă dor vertebrele şi le aud sfărâmându -se
gemând implorator îndurare
colbului depus

mi s-a îmbolnăvit inima de un fel de
junghi şi simt că mă sufoc.
aberez pe melodii postludice Citește mai mult…

D`ale sufletului

( În chinuri…)

Un chip de lut…
ce se pierde în şoapte.
In mâna încleştată
îşi ţine o lumânare
– să-i călăuzească drumul spre eternitate-
ce plânge cu stropi de ceară.
Cu un glas stins parcă sorbindu-şi cuvintele
rosteşte o ultimă rugăciune Citește mai mult…

D`ale sufletului

Captivitate

pe pereţi se preling firişoare de insomnie
ce se scurg până pe podea
apoi îmi pătrund în piele,
în sângele decolorat
şi până în celule,
ajungând dincolo de mine.

hipnotizată de şuvoaie himerice
stoarse din marea de iluzii, Citește mai mult…

D`ale sufletului

Autumnal

Un arămiu ce se îmbiba pe retină,
o adiere blândă ce răsfaţă câteva şuviţe
dintr-un păr răvăşit, al unui trecător
Două –trei frunze îmbătrânite de vreme
se pierd printre alte sute ce zac.
Siluete fantomatice se odihnesc la umbra orelor ce alergă Citește mai mult…

D`ale sufletului

Un ochi îmi râde , altul îmi plânge

lacrimi fierbinţi curg pe obrajii pălmuiţi de soartă
şi se scurg pe pământul –mormânt.
aş scrijeli până acolo, jos – şi apoi dincolo
de mi-ar sta în putinţă.
m-aş transforma în dulce suflu divin
şi inimile voastre împietrite aş face să bată.

sufletul mi-e un bolovan
ce mă trage în adâncurile suferinţei
sugrumându-mi lent trupul
obosit de prea multă întristare . Citește mai mult…

D`ale sufletului

într-o noapte de toamnă
când eu
o să-mi port cadavrul în spate
printre sutele de constelaţii
şi din buzunare o să -mi cadă vise
tu să vii, să le aduni
şi să le răsfoieşti ca pe-o carte deschisă
să nu plângi de nu te vei găsi prin ele
ci să ştii doar atât:
te-am iubit atât de mult încât
viselor mele nu le-am vorbit de tine
de teamă că mi te vor lua…

D`ale sufletului

Sub clar de lună..

aroma răcoroasă a nopţii,
sclipiri atârnate de bolta cerului
valsează pe cânturi de greieri
pierdute în depărtări;

adierea suavă dezmiardă
o lună roşiatică plină
ce veghează doi îndrăgostiţi
în mersul lor tainic. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Mi-am rezemat tâmpla de umărul teiului bătrân
sub care se împiedicau frunzele
de vreascurile trecutului.
Aşteptam ca toamna să îmi spună povestea
în tonuri livreşti, cu aceeaşi voce şoptită,
plină de teamă, parcă să nu trezească verdele
încă neizgonit. Citește mai mult…