Întâmplări

Tradiție

Crăciunul se petrece-n familie, cel puțin la mine, altfel nu se poate. Dar după Crăciun ne-am hotărât (eu cu al meu) să păstrăm tradiția începută acum doi ani, adică să mergem la Brașov. Numai că acum a fost altfel. Mereu a fost altfel defapt. Până și soră-mea m-a uimit. Anii trecuți aveam de muncă să convingem copilu să vină cu noi. Mama o amenința că o dă afară din casă și o lasă acolo până ne întoarcem noi, eu îi spuneam că nu mai vorbesc niciodată cu ea, că nu o să aibă și ea poze frumoase și amintiri…o întreagă bătaie de cap. Până la urmă mergea și când o întrebam dacă era mai bine să fi stat acasă răspundea negativ  :))

Anul ăsta ne-am mărit numărul: s-au adăugat unchiulețul și mătușica mea. Mi-e greu să le spun așa deoarece copilăria mea a fost petrecută mare parte cu el, fiind cu 4 ani mai mare ca mine, iar mătușica cu 2 ani mai mică decât subsemnata :D. Asta nu înseamnă că ea trebuie să îmi spună mie săru-mâna? :)) Ziceți voi …

Pentru noii participanți  a fost prima oară când au vizitat Brașovul, așa că am decis să scoatem untul din ei  le arătăm ce e mai frumos. . Adevărul e că am scos untul din toți, pentru că tare obosiți am mai fost.

Nu le-am spus unde avem de gând să mergem, nici măcar soră-mea nu știa pentru că și pentru ea tot prima oară avea să stea în spatele literelor BRAȘOV. Am avut niște emoții când am văzut cum se scurge culoarea din obrajii copilului, la vederea treptelor lui Gabony (traseul nostru), care urcau din ce în ce mai abrupt  și când am mai auzit că i s-au înmuiat picioarele și ei îi e frică să mai meargă. Până la urmă am scăpat de trepte și culoarea i-a revenit. (Vă rog să mă credeți că s-a urcat pe scaun să ștergă mobila în bucătărie și tremura ca varga, că e departe de pământ).

După vreo 2 ore, în care ne-am tras sufletul de 10 ori  100000 de ori și am făcut încă pe-atâtea poze am ajuns la Tâmpa (punctul de finiș). Am auzit ușurări, mirări, telefoane cum că „a fost obositor drumul, dar e super aici sus”. M-am simțit bine să știu că nu mă înjură lumea, sau că măcar panorama către Brașov a șters orice încruntătură 😀

paaaaaa

SONY DSC

panoramă

Ne-am întors la masină pe traseul Drumul Serpentinelor, care a fost destul de plictisitor. Noroc că voia bună era cu noi.  La ora 17 dădeam binețe bradului din Piața Sfatului, care era la fel de frumos cum îl știam. Ne-am relaxat prin plimbări ușoare pe străduțe, am râs, am făcut poze, multe poze, am râs din nou și am acumulat amintiri.

SONY DSC

Pe la 20 ne-am adunat la mașină rugându-ne să nu întâmpinăm vreo problemă cu statul la coadă. Un sfert de oră mai târziu am reușit să plecăm (nu – nu atât am stat să ne rugăm, ci să mâncăm :D), iar pe la 21 am mai făcut o micuță oprire în Bușteni, că tare ne-au mai luat ochii luminițele din centru. IMG_0524

Nu știu cum s-a făcut că drum mai liber ca ăla de întoarcere nu am văzut niciodată. Nicio coadă, nimica nimicuța. La 22: 30 eram leșinate în pat. (eu cu soră-mea, că al meu mai avea 30 de km până acasă). Dar la 200 km făcuți dus- întors mai contează 30 km?

Astăzi m-am trezit fresh, numai că abia m-am dat jos din pat :)). Soră-mea merge înțepenită, iar de unchiulețul și mătușica nu știu încă nimic. Al meu atât de amețit a fost încât a plecat la muncă și și-a uitat telefonul acasă.

Mă bucur că nu a fost pic de zăpadă, altfel nu am mai fi urcat la Tâmpa. Mă mai bucur că mi-a adus Moșu un trepied, altfel ciu ciu poze de turmă grup. Mă mai bucur că nu a fost aglomerație pe drum și că am ajuns cu bine, că până la urmă asta contează. Pe drumul de întoarcere mi-a mărturisit unchiulețul că „chiar mă gândeam ce să facem noi prin oraș toată ziua. Acu bine că știu la ce să mai aștept din partea voastră, dar chiar mi-a plăcut”

Încă ceva: pe traseu la urcare cred că am fost singurii până în 30 de ani. Ne-am întâlnit numai cu oameni de vârsta a 3-a chiar, care din câte pricepusem fac traseul destul de des și s-au obișnuit cu urcatul. Coconetul urca cu telecabina, dar unde e farmecul? 😀

Așa că Brașovule mai așteaptă-ne și la anul, că ne păstrăm tradiția!

 

 

 

6 Comentarii

Lasă un răspuns