Diverse

Viața la curte prin ochii mei. Ce e frumos și ce nu.

Viața la curte prin ochii mei. Ce e frumos și ce nu.

Viața la curte e mișto. O spune un fost copil care și-a trăit copilăria alergând fluturi, rupându-i mamei florile din grădiniță, bătând mingea și aruncând fluturașii de la palete pe casă. Apoi a început viața la curte cu un câine pe care iarna-l legam de sanie și mă trăgea prin fața casei. Erau numai zâmbete și țipete de bucurie până bătea mama în geam să nu mai chinui animăluțul. Și ce dacă nu mă lasa să ies la poartă? Eu îmi chemam prietenii în curte și ne construiam castele din nisipul de lângă gard. Așa ne știau părinții în siguranță și nu trebuia să iasă mereu să se uite de noi. Umpleam scările cu prăjituri din pământ pe care le lăsam la uscat că doar cuptorul nostru era soarele. Ce fain era!

Acum viața la curte e la fel de mișto, chiar dacă am crescut și ne-au revenit multe sarcini. Câteodată este de-a dreptul obositor, pentru că avem o curte mare. Avem și o ditamai grădina, unde tata a pus lucernă. Dar s-o luăm pe rând … 

  • viața la curte înseamnă iarbă de tuns, atât în curte cât și la poartă
  • viața la curte înseamnă măturat la câteva zile și mai ales măturatul frunzelor toamna, care e o adevărată (ne)plăcere
  • viața la curte înseamnă copilitul viței de vie, legatul și culesul ei
  • viața la curte înseamnă în general o grădiniță cu flori sau un loc amenajat cu flori. Și da, e o frumusețe să le vezi înflorind în zeci de culori, dar dacă nu le sapi, nu le scoți din bălării e posibil să nu vezi nicio culoare.
  • viața la curte înseamnă vopsitul gardului, boltei, etc.
  • viața la curte înseamnă că oricând se poate rupe o chestie sau se poate strica clanța de la poartă și trebuie reparată
  • viața la curte înseamnă și animale. Multe sau puține, oamenii care locuiesc la țară mai ales au măcar o găină în gospodărie. Noi avem doar găini și iepuri. Și ele vor curățenie și mâncare. Câinii nu se pun la socoteală, ei fac parte din familie.
  • viața la curte înseamnă în general o grădină. Că e mare sau mică oamenii plantează legume. Care trebuie săpate, udate, plivite. Pe unde nu-i plantat nimic crește iarbă care trebuie tăiată. Grădina noastră-i mare. Imensă îmi permit să spun. Mama e „cultivator de legume” și de fructe (zmeură, căpșuni, coacăze, mure) iar tata de pomi. De vreo 2 ani și-a plantat livadă cu de toate. Printre pomi crește lucernă. Când e vorba de tăiat lucerna, de strâns, de întors, de cărat e o adevărată activitate de familie. Treaba asta e obositoare. E multă muncă într-o grădină …
  • viața la curte înseamnă niște costuri suplimentare … ba ți se năzare să faci un coteț nou, ba plouă pe nu știu unde și trebuie făcut acoperișul, ba s-a făcut urâtă tabla pe casă, ba vezi că ar trebui făcută frumos casa pe afară, ba apar niște mofturi în plus că vrei nu știu ce, că bla bla bla. Realizezi că ești om de casă și că ai nevoie de scule, că te-ai săturat să ceri de la vecinul o bormașină, că te-ai săturat să-l rogi pe vecinul celălalt să-ți tundă și ție iarba ca el are mașină de tuns, etc.
  • viața la curte înseamnă că omul cumpătat își cumpără lemne vara, când prețurile sunt mai acceptabile, pe principiul omul înțelept își cumpără vara sanie și iarna car. Și atunci e o întreagă activitate de familie. Unu crapă, altu cară, altu le așează. Mai mișto e măturatul de după când te chinui să scoti rumegușul de prin iarbă.
  • viața la curte înseamnă o că tot timpul există ceva de făcut. Niciodată nu e poți așeza liniștit zicând … le-am făcut pe toate astăzi. Nu. Nu poți face curățenie și în casă și afară și în magazie și în beci și să ai și toate celelalte absolut perfect. Niciodată. Tare enervant e când plouă și la 5 zile crește iarba și apar buruienile în flori și abia le-ai săpat. Sau când freci de-ți vine rău scările din fața casei care sunt pline de urme de lăbuțe mocirlite și uscate.

Dar … nu trebuie să fie totul perfect într-o curte, cine-a zis că trebuie?

  • viața la curte înseamnă propria grădină din care culegi niște roșii sănătoase, parfumate și pentru care nu trebuie să te deplasezi prea mult. Ai chef de o salată? Mergi în grădină.
  • viața la curte înseamnă căpșuni și zmeură.
  • viața la curte înseamnă să îți bei cafeaua în leagănul din fața casei, în pijamale.
  • viața la curte înseamnă să le faci poftă vecinilor tăi de grătar. Poți mânca la iarbă verde și fără să te duci pe nu știu unde.
  • viața la curte înseamnă să te bucuri de parfumul trandafirilor în fiecare zi de vară.
  • viața la curte înseamnă să vezi primul ghiocel ieșit de sub zăpadă
  • viața la curte înseamnă să sară pe tine 3 câini și să nu-ți găsești papucii dimineața.
  • viața la curte înseamnă cireșe, prune, zarzăre, vișine, struguri etc.
  • viața la curte înseamnă must. Mereu mi-a plăcut să dau strugurii prin zdrobitor, să le simt parfumul …
  • viața la curte înseamnă să faci un ditamai lacul când îți speli mașina (în curte). Și să te alergi vara pistoale cu apă sau direct cu furtunul.
  • viața la curte înseamnă liniște.
  • viața la curte înseamna responsabilitate, cum ți le faci așa le ai.
  • viața la curte înseamnă să poți să bei o cafea cu vecina afară, la umbră, poate în leagăn, poate pe canapea.
  • viața la curte înseamnă să întinzi câte 3 culmi de rufe odată (pentru că da, se murdăresc mult mai multe) și să ai un cățel nebun care latră la ele atunci când bate vântul și le face să se miște.
  • viața la curte înseamnă să îi bagi mereu tomberonul vecinului în curte atunci când nu e acasă.
  • viața la curte înseamnă să faci magiun într-un tuci mare, pe pirostrie și să miroasă frumos până la poartă chiar.

 

17 Comentarii

  1. Vreau si eu inapoi la curte!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    M-ai facut sa-mi fie dor. Am fost copil crescut la curte. Curte de oras. Iar in weekenduri mergeam la bunica. In vacante era jale. Faceam TOATE cele descrise de tine(adauga porci si vaci 😛 ). Mama are si acum o curte enorma cu flori, pe care uram sa le ud in fiecare seara de vara. Imi rapeau din timpul de joaca.

    Bunica si acum planteaza in gradina de toate. Iar eu, ca o oraseanca ce sunt, merg doar la cules. 🙁 Urasc sa culeg prune, dar imi place magiunul. La struguri nu apuc, e toamna, copii la scoala.. eu cu dorul!!!

    Mai rabd un pic. Pana ajung si eu mai in varsta si iau locul parintilor la trebuit prin sat!
    Dar tot mi dor!!!!!

    Răspunde
  2. Concluzia e că beneficiile bat dezavantajele. Tare mult aş vrea să am o curte, oricât de mică. Vacanţele de vară erau petrecute la ţară, la bunici. Aveau de toate şi Doamne, ce dor îmi e!

    Răspunde
    1. Uite de asta mi-e ciudă… vacanțele mele de vară erau petrecute acasă … mă mai duceam ce-i drept la mamaie și mai dormeam acolo doar pentru că mă jucam cu unchi-miu (4 ani diferență între noi). În rest nu aveam de ce, mamaie stă la 5 minute de mine, iar cealaltă stătea în casă cu noi. Așa că eu nu am avut vacanțe petrecute la bunici. Dar poate că totodată e și un avantaj faptul că le-am avut așa aproape.

      Răspunde
  3. Nu as lasa eu curtea mea, gradina cu pomi, legume si flori pentru nimic in lume. Am avut si experienta apartamentului, dar in afara de apa calda mereu available, nimic de regretat. La tara se traieste cu totul altfel decat la oras. Exista libertatea, libertatea de a face ce vrei in curtea si gradina ta. Plus ca in casa poti asculta muzica la maxim ca nu te reclama nimeni.

    Răspunde
  4. Ce frumos spus! Felicitari pentru articol! Eu m-am născut la ţară, iar asta mi-a băgat şi prin vene plăcerea de a locui la casă! Am stat o perioadă la bloc, dar greu m-am acomodat! Aşa că, ne-am mutat la casă! Chiar dacă este multă treabă, ne place la nebunie! Mai ales să ne bem cafeaua de dimineata, afara pe terasă.

    Răspunde

Lasă un răspuns