Lună: noiembrie 2015

SuperBlog

Îndrăznește să trăiești sănătos!

Încep prin a spune că a avea o viață sănătoasă este destul de greu. Câți dintre noi nu își încep diminețile cu gândul că de mâine mă apuc de sport, de mâine … iar acest mâine nu va veni niciodată … Când vine vremea să mănânci corect și să începi să faci exericiții, nu există “Voi începe de mâine”. Mâine este boala (V. L. Allineare). Dar dacă nu vom mai fi singuri? Dacă ne vom uni motivațiile, voința, nu ne va fi oare mai ușor să ne atingem țelurile? Omul – singur este slab, însă dacă se vede înconjurat de alți semeni care împărtășesc aceleași gânduri, va deveni mai puternic, mai motivat, se va simți mai încurajat.  Citește mai mult…

Diverse

Ziua 58, 23 noiembrie: „Omul are nevoie de un an ca să învețe să vorbească, și de vreo șaizeci ca să învețe să tacă.” – nu știu cui aparține, dar simt că mă înțelege citatul ăsta. Și eu pe el și el pe mine :))

Ziua 59, 24 noiembrie

Ziua 60, 25 noiembrie:

Ziua 61, 26 noiembrie: Cum tot mi-am adus aminte de zilele de practică  am căutat și imortalizările acestei experiențe 😀 Vă prezint clasa a 6-a 🙂  Citește mai mult…

Diverse

Ziua 51, 16 noiembrie: Mi-am recuperat cărțile, Maitreyi (Eliade) și Dragostea nu moare (Maitreyi), pe care le împrumutasem cuiva în urmă cu vreo 3 luni. Posibil să le recitesc.

Ziua 52, 17 noiembrie: Dansez … cu pozele vechi! Astăzi am răsfoit poze …

Ziua 53, 18 noiembrie: Iub= fericire, fericire=iub Citește mai mult…

D`ale sufletului

Delir.

Aș vrea să ningă … să cadă fulgi mari de zăpadă în care m-aș îngropa. Să-mi înghețe sufletul, inima și gândurile. Nu mai vreau să simt cum îmi aleargă agitate gândurile. Capul meu nu e o autostradă! Trupul meu nu mă poate apăra de lupta sentimentelor mele. Nu mai vreau să simt.

Aș vrea să ningă să mă îngrop în zăpadă …

SuperBlog

– Andreeaaaaa, pune mâna de dă cu mătura, că diseară avem musafiri și acu trece timpul. Și după ce termini ajută-mă să bat cu telul blatul ăsta! Simt că o să-mi pice mâinile de cât am bătut la prăjituri azi, mă strigă mama cu o voce disperată, de parcă venea sfârșitul lumii.
Mă apuc să dau cu mătura, dar covoarele nu voiau deloc să se lase mângâiate de paiele prinse-ntr-o coadă și parcă un nor de praf plutea în jurul meu. Bine că am fost fată deșteaptă și nu am șters praful, mă gândeam în timp ce roboteam de zor. Și pentru că mă prăfuisem toată trebuia să fac și baie. Dar nu era deloc ușor.

– Mamăăăă, pune oala aia mare, știi tu care, cu apă la încălzit, că doar avem musafiri diseară, nu? Trebuie să fim curați!
Dar nici nu termin bine de vorbit că o văd pe sor-mea că intră pe ușă. Mda, acum mă pune să spăl și rufe ….
– Andreeeeaaa….urlă mama din bucătărie, dacă a venit sor-ta pune-o să se schimbe și ia-te de spălat rufe, că urmează trei zile de sărbătoare și nu mai putem spăla. Și vin` de pune cafea la făcut, ca eu sunt cu mâinile-n cocă. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Spre ce ne îndreptăm?

Astăzi am citit un articol, care mie personal mi-a stârnit amintiri recente. De anul ăsta. Pe Bogdan nu îl cunosc personal, deși se pare că am învățat în aceeași Universitate, aceeași specializare, doar ani diferiți. Sinceră să fiu m-am bucurat să îi citesc articolul pentru că am constatat că nu sunt singura nebună care e de aceeași părere.

În ultimul an de facultate, datorită din cauza faptului că am urmat cursul de psihopedagogie am fost nevoită să fac practică psihopedagogică. Suna bine până în momentul în care au apărut listele cu repartizările la diferite licee de elită din oraș. A..să nu uit Descurcați-vă singuri, facultatea nu se ocupă cu așa ceva a fost sentința care ni s-a pus când am întrebat Profesorii la care suntem repartizați au fost anunțați că mergem, nu? Sau cum? Doar nu ne ducem noi să spunem …  Știți, defapt nu știti … noi suntem studente și dumneavoastră vă veți ocupa de noi următoarele luni. Citește mai mult…

SuperBlog

– A fost groaznic! Groaznic! Parcă m-am însurat cu Hairzilla! Și ce finuță, ce elegantă, ce seducătoare părea! Doar părea, frate, ai înțeles? Să deschizi bine ochii înainte să te însori, ai priceput, da?
– Dar ce ai pățit măi?
– Ce am pățit? Eu strig aici în gura mare că m-am însurat cu Hairzilla și tu mă întrebi ce am pățit? Imediat îți povestesc … Știi că nunta a fost acum o săptămână. Miresica mea nu m-a lăsat s-o ating până acum că știi tu, vine dintr-un sat uitat de lume, unde cică o arată vecinii cu degetu dacă … înțelegi tu …și nu e măritată. Ptiu, drace, dacă știam eu pe cine am lângă mine, nu mai stăteam un an cu ea pe uscat! Așa…în noaptea nunții, hai că e oboseală mare, nu-ți arde de nimic. A doua zi, la fel, tămbălău, am înțeles situația. Apoi i s-a făcut rău, așa din senin, sau au lovit-o durerile de toate cele, numai să nu o ating. Până aseară când … No, nici nu am cum să reproduc un așa coșmar.
– Nu poate fi așa rău! Spune, m-ai făcut curios. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Captivitate

pe pereţi se preling firişoare de insomnie
ce se scurg până pe podea
apoi îmi pătrund în piele,
în sângele decolorat
şi până în celule,
ajungând dincolo de mine.

hipnotizată de şuvoaie himerice
stoarse din marea de iluzii, Citește mai mult…

SuperBlog

– Maraaa, haide mami la somn, că mâine mergem la bunici și ne trezim devreme, să prindem trenul. O să fie cea mai frumoasă vară, îți promitem. 3 luni la bunici înseamnă 3 luni de relax pentru noi, iar pentru tine 3 luni de zbenguit prin curtea cu iarbă verde. Ți-ai făcut băgăjelul?
– Mamiii, ai uitat că m-ai ajutat tu? Dar să nu uiți să iei blânzica Delaco. Trebuie să o guste și mamaia..
– Luăm, acum hai, stinge lumina și închide ochișorii.

Mara este o fată foarte inteligentă. A învățat să scrie de la vârsta de 4 ani jumătate, dar are o mică problemă: scrie exact cum pronunță. Când s-a văzut singură în cameră, a coborât imediat din pat și-a luat o foaie și stiloul primit de ziua ei și-a început să scrie. Citește mai mult…

D`ale sufletului

Nu știu când s-au dus atâția ani, dar parcă totuși s-au dus puțini în comparație cu cât simt. Parcă te-aș cunoaște de-o viață. Probabil ne-am mai cunoscut cândva. Sau poate erai deja în sufletul meu. Poate atunci când ne-am întâlnit ai răsărit de prin pământul în care mi-era îngropată inima… Te-ai gândit vreodată să se întâmple așa? Să simți atracție față de un necunoscut întâlnit online?
Nu știu ce să îți spun. Știi că te iubesc, că ești o minune pentru mine? Că atunci când nu ești cu mine limbile ceasului ticăie mai obosite? Le aud cum gâfâie, probabil sunt triste, uneori le aud plângând noaptea, târziu, când încep dorurile să danseze. Citește mai mult…