SuperBlog

servicii_profesionale_traduceri_swiss_solutionsDe multe ori suntem neputincioși. Întâlnim situații neprevăzute în care nu putem face nimic, oameni cu probleme de sănătate sau cu necazuri mai mari decât casele în care locuiesc. Îi privim, plângem odată cu ei și încercăm să fim alături de ei așa cum știm, chiar dacă nu e de ajuns. De multe ori o îmbrățisare face minuni când omul e la pământ, alteori un cuvânt poate salva o viață. În acele momente de maximă disperare ne dorim să fim Dumnezei, să alinăm durerea cu o simplă atingere. Undeva în interiorul nostru ne întrebăm de ce ne e dat să trecem prin asta, cu ce am greșit și ce putem face. Citește mai mult…

Diverse

Acasă e un loc și un sentiment

Acasă e locul unde, când intru pe poartă mă dărâmă un câine aproape cât mine și alți trei mai mici năzdrăvani mi se învârt printre picioare și mă împiedică. Acasă e locul ăla unde dimineața, când ies din casă îmi găsesc papucii în jumatea curții și pe vinovat uitându-se cu o față de milog la mine și parcă spunând Nu știu cum au ajuns acolo!  Tot acasă e acolo unde oricât de mult mi-ar plăcea toamna urăsc când pică frunzele și trebuie să le mătur, pentru că avem o curte al dracu de mare. Acasă e locul unde săptămânal miroase a ceva bun din bucătărie. Acasă e locul unde niciodată nu vom avea zăpadă frumos așternută. Cei 4 muschetari se vor lupta cu noianele de omăt și le vor învinge, lăsându-și lăbuțele peste tot covorul alb. Citește mai mult…

SuperBlog

farmec_superblog_proba-150x150Eram obosită după tura de noapte și mă pregăteam să mă schimb ca să pot pleca acasă. Intram în prima mea zi liberă după nu mai știu câte săptămâni lucrate la foc continuu și îmi era gândul numai la somnul de care îmi era atâta dor. Nu e atât de ușor să fii doctor în frumusețe.  În spatele atâtor fețe luminate de zâmbete pe care le vedem zilnic pe stradă, acasă sau în metrou, stau zile întregi de muncă, multă documentare și mult mai multe experimente cu diferite substanțe. Dar când pacienții se întorc și îți mulțumesc pentru că i-ai scăpat de probleme nimic din toate astea nu mai contează.  Citește mai mult…

SuperBlog

Cu Ryanair poți face cadoul perfect

Când e vorba de cadouri pe mine una mă apucă toate durerile de cap, nu pentru că nu mi-ar plăcea să le ofer  ci pentru că de fiecare dată îmi ia zile întregi să mă gândesc ce să cumpăr, fie că e vorba de părinți, prietenă sau iubit. La orice m-aș gândi îmi amintesc că a mai existat o ocazie la care am epuizat ideea.  Dar de fiecare dată reușesc să surprind frumos, zic eu. Anul acesta mi-am dorit însă să fie ceva special, pentru că va fi cu adevărat o zi unică, o zi de care nu toți se pot bucura: la sfârșitul lunii părinții mei vor împlini 25 de ani de căsnicie.  Citește mai mult…

D`ale sufletului

Astăzi – liniște, rușine, idei

Astăzi mă simt mai liniștită ca niciodată. Parcă ploaia de azi noapte mi-a spălat orice gând, orice urmă de resentimente și orice dorință. Dacă cineva mi-ar lua amprentele ar descoperi că nu mai sunt ale omului de ieri, ci ale ăstuia de azi. Mult mai liniștit, mai gol și mai puțin dezaxat. Astăzi m-am dezbrăcat de mine și am decis să umblu așa goală, fără să-mi mai pese de nimic. Am înlăturat șalul de griji de pe umeri, coronița de gânduri de pe cap și am descheiat fermoarul ca să-mi ies din piele. Prea multe apăsări, prea multe plângeri, prea puține întrebări despre suflet. Ești bine? Ce-ți mai face sufletul? Mai plânge? Toți sunt prea ocupați ca să mai întrebe … Nici nu mă mai aștept. Citește mai mult…

SuperBlog

Când natura conspiră la împlinirea unui vis

Mergeam iute, cu privirea în pământ. Mi se părea că ceilalți se uită numai la pantofii mei, care arătau deplorabil. Îi primisem de la supraveghetoarea orfelinatului când împlinisem vârsta la care trebuia să-mi iau viața în mâini. Îmi mai dăruise și o rochie elegantă, dar niciodată nu-mi făcusem curaj să o port. Trecuseră de atunci doi ani și deși mă angajasem toți banii mei se duceau pe chirie și întreținere.

Nu aveam nevoie să ridic privirea, știam drumul pe dinafară. Am iuțit pasul pentru că mă simțeam privită. În realitate însă, nimeni nu mă băga în seamă. Probabil nici nu știau că făceam drumul ăla zilnic. Așteptam la un semafor, când, în băltoaca din fața mea am văzut reflecția unor pantofi eleganți. Mi-am ridicat privirea sfioasă și l-am văzut. Șaten, înalt cu un corp lucrat ce se vedea cu ochiul liber prin cămașa albă călcată perfect. Emana un parfum care mi se părea divin. Nu se cade să visez la el. Nu mă va vedea niciodată,  mi-am spus și am luat-o la fugă. Citește mai mult…

D`ale sufletului

La fel de viu ca atunci…

Câteodată încă mă mai gândesc la tine. Mă gândesc că poate dacă nu ziceam …. Mă gândesc la ce ai făcut de ai primit o așa povară. Ți-a fost crucea grea și-ai împărțit greutatea ei cu noi. Încă-mi dau lacrimile și sufletul meu nu e pregătit să privească în amintiri. Nu știu ce simt, dacă te mai iubesc sau te urăsc, nu știu dacă m-a durut când ai plecat sau m-am simțit liberă. Nu credeam că poți urî un om pe care îl iubești, cu atâta ardoare cu cât am făcut-o. Nu credeam că poți să ajungi să îți dorești să nu mai fie.

Și da, recunosc, în adâncul ființei mele asta mi-am dorit. Deși te-am iubit al dracu de mult, ne-ai făcut să nu mai fim oameni. Ne-ai făcut să înnebunim, ne-ai făcut nopțile filme de groază și zilele coșmar. Nu mi-am văzut niciodată părinții atât de la pământ cum au fost în acel an. N-am văzut-o pe soră-mea niciodată atât de speriată. Citește mai mult…