Diverse

Relația cu părul meu. Cum ne înțelegem?

Eu și cu părul meu avem o relație strânsă de prietenie. Posibil că undeva, cândva am făcut o înțelegere: eu nu-l stresez pe el, iar el nu mă stresează pe mine. Nu știu dacă se aplică întocmai, căci are momente în care mă enervează maxim, dar ne facem că ne înțelegem bine. Ce-i drept, eu l-am lăsat în pace, nu am avut prea multe motive să mă iau de el. L-am avut super scurt când eram mică. Gen castronel așa și cu breton, eram brici. Mama cred că era tare mândră de talentele ei de coafeză, iar eu nu aveam niciun cuvânt de spus. Mama-i mamă, n-ai ce să faci.

Când am mai crescut, adică pe la un zece-unșpe ani, am zis gata, nu mai vreau păr scurt, îl las să crească. Și l-am lăsat până ce aproape că-l băgam în buzunarele pantalonilor. Intrasem într-o obsesie de asta gravă, de nici vârfurile nu le mai tăiam, de teamă să nu cumva să se scurteze prea mult. Nu era el cel mai sănătos păr, dar nici chinuit nu era. Nu-l vopseam, nu-l ondulam, nici măcar nu-l uscam. Nu suportam să mă usuc cu uscătorul. Citește mai mult…

Prin ochii mei

Despre cadouri. Frumoase, dar inutile sau folosibile?

Mă gândeam zilele astea la cadouri. La ce cadouri să cumpăr și la ce cadouri mi-aș dori eu să primesc. Observ un lucru ciudat la mine și anume că mi se schimbă radical gusturile. Sau poate că abia acum îmi dau eu seama ce îmi place cu adevărat și ce nu. Cumva în capul meu există două tipuri de cadouri: alea care sunt doar frumoase și drăguțe, dar care nu fac nimic și alea pe care le poți folosi.

Până acum mă bucuram la orice prostie și probabil la rândul meu am oferit orice prostie m-a bucurat pe mine la prima vedere. Aici intră … tot felul de muțunache (jucării de pluș sau nu), de bibelouri, în general de obiecte destul de „ochioase” dar la fel de inutile pe cât de frumoase sunt. Cred că le știm cu toții. Sunt lucrușoarele alea pe care nu le folosim la absolut nimic, pentru că ele practic sunt create doar să adune praf pe ele în rafturi. Astfel de lucruri pe mine nu mă bucură decât 5 minute. Poate și mai puțin. Apoi le așez undeva pe o etajeră, alături de altele și le mai văd doar atunci când șterg praful. În general astfel de obiecte le duceam în sufragerie, unde nu circulam prea des, așa că le vedeam destul de rar. Citește mai mult…

Întâmplări

Cel mai mișto cadou pe care mi l-am făcut

Să știți că nu are treabă cu venirea sărbătorilor ceea ce vă spun, ci are treabă cu Sfântul Andrei. Nu cred că venirea Crăciunului ar trebui să ne facă mai buni, mai darnici, mai atenți cu cei din jurul nostru. Cam așa ar trebui să fim mereu, dar de multe ori ne apucă dăruirea fix în perioada asta. Mă rog, nu judec, mai bine acum decât chiar deloc. Ideea e că am fost și am donat sânge. Nu vă așteptați să spun asta, nu?

Mă bântuie ideea asta de a dona de foarte multă vreme și nu am avut curaj. Mă bântuia de fapt. Nu fac parte din categoria oamenilor care leșină când văd sânge, așa că nu știu de ce nu am făcut-o. Cred că mai mult mă temeam să nu mă simt rău după. Oricum nu prea are logică nici asta, așa că tot nu știu de ce nu am făcut-o. Așa că am clocit eu câteva zile în capul meu ideea, am citit, m-am documentat ce trebuie făcut ca să te simți ok după, care sunt condițiile și unde trebuie mers. Apoi i-am zis lui C. care s-a holbat la mine și m-a întrebat ce am pățit. M-a asigurat că nu o să stea cu mine (habar nu aveam pe atunci dacă se poate să fii însoțit ori ba) și că probabil eu voi dona și lui i se va face rău, pentru că da, este acest sensibilos care începe să vadă împăienjenit de la un strop de sânge. Eu cred că-s mai mult mofturi, dar na. Citește mai mult…

Diverse

… sărbătorile vin …  le simțiti și voi? La fiecare colț de stradă, în restaurante au început să sune melodiile mai crăciunistice, în fiecare magazin s-au îmbodobit deja brazii, s-au scos decorațiunile și parcă deja îl așteptăm pe moșu`. Orașele s-au îmbodobit, s-a dat startul de târgurile de Crăciun, în magazinele de haine deja au apărut pulovere cu reni, cu moși și câte și mai câte. Răbdare să colinzi și bani să ai, că de ales, slavă domnului, ai de unde. Eu recunosc că de fiecare dată cad în plasă și îmi face o reală plăcere să colind printre rafturile pline cu lucrușoare de sezon.

E adevărat că parcă ne-am depărtat un pic ideea Crăciunului  pe care-l sărbătoream când eram mici. Cel puțin așa cred. Pe atunci nu existau atâtea magazine sau cel puțin nu aveam acces la ele. Cu siguranță nu existau nici atâtea jucării, care de multe ori ne încântă și pe noi, ăștia mai mari. Plăcerea cea mai mare era atunci când luai frumușel o foaie și-un pix și te apucai să compui o scrisoare moșului în care-i spuneai cât de cuminte ai fost tu și cam ce-ți dorești. În noaptea magică de cele mai multe ori mulți dintre noi cel mai probabil încercam să stăm treji ca să-l prindem pe Moșu`, dar niciodată nu reușeam, pentru că ce să vezi, Moșu` aștepta întâi să adormim, apoi venea pe nesimțite. Că tu cereai mere și primeai flori, e partea a doua, dar nu conta, întotdeauna era o bucurie când îți găseai cadourile sub brad.

Acum am impresia că s-a pierdut un pic din magia asta cu cadourile. Am văzut mulți părinți care-și iau copilul de mână, îl duc în magazin și îl lasă să-și aleagă singur ce vrea să-i aducă moșul. Hmmm, și farmecul unde-i? Citește mai mult…