D`ale sufletului

Al nu știu câtelea jurnal.

Al nu știu câtelea jurnal.

Astăzi … mă simt singură. De fapt sunt puține zilele în care nu mă simt. Am început această prima propoziție de vreo cinci ori, de fiecare dată formulând altfel. Mi-e sufletul singur și încărcat. Aș fi vrut să nu fiu singură.  Mi-e pustie singurătatea și tot mai adâncă.  De fiecare dată cuvântul singur era prezent. Poate că s-a impregnat așa tare în mine acest cuvânt, că am devenit una cu el. Am ales să nu mai îmbogătesc cu nimic. Astăzi mă simt singură, e suficient. E trist, dar probabil că toți ne simțim singuri cândva. Mă întreb de ce. Noi suntem singuri în general. Avem gândurile noastre, simțămintele noastre, pe care le trăim singuri. Desigur, uneori le împărțim cu oamenii pe care-i credem alături nouă, însă nu putem împărți sută la sută nimic, niciodată. Întotdeauna va fi o parte numai a noastră. Și întotdeauna va fi o parte care va rămâne neînțeleasă de cei care ne sunt alături. Nu?

Mă întreb … dacă există cu adevărat un om căruia să-i poți împărtăși orice și să nu te judece. Deloc. Nici măcar o ridicare de sprâncene să nu schițeze. Există? Există omul ăla căruia eu să-i spun că mie nu-mi plac oamenii și el să nu-mi spună că sunt eu urâcioasă ori invidioasă, ci că suntem diferiți și că e normal să ne placă și să nu ne placă diverse chestii pe lumea asta?

Aș vrea … să nu-mi mai fie. Dor, frig, foame.  Să nu mai simt. Nevoia de a fi luată în brațe, de a fi iubită ori înțeleasă. Aș vrea să fiu un om rece, un om altfel. Să nu-mi mai pese de nimic. Să nu mai iubesc. Să nu mă mai simt vinovată. Să nu mai tânjesc după nimic. Să nu mai fiu eu.

Simt … tot ce e negativ în jurul meu. Am început să capturez toata supărarea din jurul meu. Vi se întâmplă? De exemplu dacă stau pe-o bancă și vine un om și se pune lângă și-l aud cum oftează și cum  suspină încet și înfundat ca să nu vadă ăilalți că plânge, îmi transmite starea. Nu știu dacă el se simte bine după, dar pentru mine ziua s-a sfârșit acolo. Mi se schimbă starea și nu pot ieși din ea decât dacă se întâmplă ceva prea special. Nu știu de când asta, dar până și bătrânele ce vând flori pe stradă îmi transmit o emoție ce mă învăluie. Când le văd așa triste și bătrâne și ochii lor spun povești, care parcă ar vrea să fie ascultate, mă apucă o durere. Fizic, nu mă doare nimic. Dar parcă e o presiune acolo, parcă ar vrea cineva să mă lase fără respirație și presează într-una. Și uite așa sufletul meu le adună pe toate.

Ascult … liniștea. Uneori  ascult glasul nopții. Și cumva pot lăsa gândurile la o parte. Parcă se desprind de mine, că nu le mai aud. Alteori ascult oamenii. Și mai mereu ascult muzică. Mai nou mă obsedează o melodie recomandată de Potecuță. E .. pătrunzătoare.

Astăzi … mă simt singură.

 

15 Comentarii

  1. Singurătatea este doar o părere. Te poți simți singur în mijlocul unei mulțimi de oameni. Dar se poate și altfel. Te poți simți minunat de împreună cu toate. Cu natura, cu omenirea… Fiind singur în pustiu. Dar, (și e un mare Dar, să-l ai pe Dumnezeu alături), totul este să simți. Când citeam rândurile m-am simțit foarte apropiat de persoana care le-a scris. Aș vrea să cunoască amănuntul acesta.

    Răspunde
  2. Călătorule, uf, nu ştiu ce să-ţi spun. Sunt multe momente în care ne simţim singuri, indiferent de ambient, cum tare frumos a spus şi condei. Şi alteori, în pustietate, avem impresia că suntem în mijlocul unei mulţimi. E o diferenţă între a te simţi singur printre oameni sau a simţi asta pentru că nu e altă persoană în jur.
    Aş vrea să pot face ceva ca să îţi fie mai bine! Dacă e, nu stau pe gânduri.
    Mă bucur că îţi place melodia.

    Răspunde
  3. Bătrânele care-mi vând mie flori sunt mereu cu zâmbetul pe buze și îmi transmit o stare de bine. Poate că așa le văd eu, dar cred că ar trebui să cauți și tu acea stare. Trebuie să o găsești, dacă ai convingere! 🙂

    Răspunde
  4. *Sper ca de data asta să-ți pot scrie😉* Cred că cu toții avem astfel de momente, dar și singurătatea e bună uneori căci te ajută să reflectezi. Sigur, e copleșitoare, dar dacă nu te lași dărâmat de ea, vei vedea că e și benefică… oarecum.

    Răspunde

Lasă un răspuns