D`ale sufletului

Astăzi …

Astăzi …

Astăzi plouă peste suflete ponosite de sentimente demult uitate. Astăzi mă amestec printre picături ca să nu mi se vadă lacrimile. Nu mai cerșesc iubire, nu mai cerșesc speranțe. Nu mai cred în ele. Nu mai cred în oameni, nici în mine. De fapt în mine nu am crezut niciodată. Am știut și simțit că sunt decupată dintr-o lume demult apusă, unde iubirile erau conturate altfel. Încă simt aprinsă dorința. Ce dorință – nu știu. Mă simt pierdută din nou printre picăturile de ploaie. Oare pe ele le doare când se izbesc de pământul rece și rigid? Oare despre asta e viața? Despre izbiri și căderi? 

Sau poate că despre asta e iubirea. Despre izbire. Două suflete care se izbesc așa de tare unul de celălalt încât se contopesc. Devin doi într-unul. Suflete contopite.

Astăzi plouă așa tare în sufletul meu că îmi îneacă orice urmă de speranță aș mai fi avut. Poate dacă-aș fi fost un strop de ploaie… aș fi știut că viața mea durează o clipă. N-aș fi avut timp să visez, să-mi doresc … Nu mai am forța necesară să lupt. Nu mai am nici pentru ce să lupt. Dorințele-mi sunt arse iar ploaia mătură cenușa lor…

Astăzi am stat în ploaie, cu sufletul de mână ș-am plâns împreună …

 

20 Comentarii

  1. Nu,nu e chiar asa.Uneori lucrurile par mai rele decat sunt.Dupa fiecare plaie iese soarele.Chair daca ploaia tine mai mult.Eu sper sa vezi in sfarsit curcubeul si sa iesi in soare.Sa iti regasesti sufletul.Si sa lasi in urma supararea si lacrimile.

    Răspunde
  2. Prea multe negații. Să știi că și suferința poate fi o formă de refugiu, de evadare din realitate. De ce?! Deoarece nu vrei s-o accepți, cu toate că n-o cunoști. Dacă ai trăi în REALITATE, în present…n-ai mai avea tinp pentru suferința imaginată, purtată ca un fel de platoțoșă
    care să te izoleze de…BUCURIE.

    Răspunde

Lasă un răspuns