Întâmplări

Când munca noastră nu-i a noastră …

Când munca noastră nu-i a noastră …

De când am creat categoria Plăceri nevinovate, stau tot mai mult în bucătărie. Și pentru că vreau să măresc  numărul rețetelor, încerc pe cât pot să descopăr altele noi, dar asta nu înseamnă că nu le refac pe cele încercate deja … mai răruț, dar le refac. Într-un caiet mă așteptă deja un tenculeț de notițe și într-un folder pe desktop așteaptă cuminți câteva zeci de poze ce urmează a fi editate și puse frumușel în articole.

Nu aș putea să public o rețetă niciodată, dacă nu aș încerca-o sau dacă nu aș avea poze. În caietul mamei sunt o groază de prăjituri pe care le făcea înainte și care știu sigur că sunt bune, dar pentru că nu le-am refăcut EU și nu le-am pozat aleg să le las acolo. Câteodată atunci când fac ceva după o anumită rețetă, se întâmplă să mai fiu nevoită să adaug făină, sau constat că e prea mult zahăr și că produsul final e prea dulce, sau că nu știu nu îmi place mie ceva. Îmi notez modificările și încerc să refac rețeta cât se poate de repede ca să fiu sigură că sunt mulțumită.

Ca să fiu sinceră până la capăt am dat și rateuri mari.  Trei la număr. Primul nu am cum să-l uit niciodată. Era vreo șapte seara și am zis să încerc să fac niște biscuiți prin mașina de tocat. (Cred că știți, sunt lunguieți și pudrați cu zahăr). Chestia care mi-a ieșit nu s-a putut numi aluat, așa că a ajuns unde îi era locul. La gunoi. :)) A doua oară am încercat să fac o prăjitură deșteaptă. După vreo oră și … de stat la cuptor, cred că nu am avut răbdare să se răcească complet că nu mi-a plăcut ce a rezultat și tot gunoiul a mâncat-o. A treia oară nici măcar nu știu ce trebuia să iasă. Probabil ați văzut și voi că pe feisbuc circulă tot felul de filmulețe scurte în care se prezintă o rețetă. Am pus și eu ochii pe una, am făcut exact ca acolo numa că din motive pur comestibile a ajuns exact ca în celelalte cazuri, la gunoi.

Spuneam mai sus că nu aș putea să public, fără să încerc. Cu atât mai mult nu mi-aș însuși niciodată poze preparatelor care nu-mi aparțin. De multe ori o pun pe mama să mă ajute, ca să pot face eu poze. Pozele de prezentare în schimb mi le fac singură și durează ceva timp până mă mulțumește vreuna. Tocmai din cauza asta mă deranjează când cineva îmi fură pozele, indiferent dacă e intenționat sau nu. Ieri pierdeam vremea pe feisbuc și tot scroluiam în jos. Și cum îmi treceau diverse prin față, la un moment dat parcă îmi făcea plăcere doar să scroluiesc, nu să și fiu atentă la ceea ce e postat. Până când zbang văd că cineva distribuise un link. Dacă nu-mi recunoșteam poza treceam liniștită peste. Dar în viteza cu care îmi era prezentate postarile am zărit un galben familiar care m-a făcut să mă întorc. Era un link de la chec în trei culori, publicat de un anume domn și care folosise poza mea ca prezentare. Parcă m-a enervat așa pe dinauntru dar am zis ok, asta e. Dar ceva m-a împins să dau search google for image  și să descopăr alte două site-uri care preluaseră poza mea.

Le-am scris frumușel că eu sunt autorul și că ori pun sursa ori șterg imaginea. Pe două site-uri s-a rezolvat, pe domnul încă îl aștept să-mi răspundă la mesaj. E adevărat că nu sunt site-uri culinare, ci sunt cu de toate. Absolut de toate. Dar ceea ce îmi e evident e faptul că rețetele publicate pe acele site-uri nu sunt încercate, sunt preluate. Pozele de colo, rețeta de colo … și iese ce iese. Și cu toate astea, o sursă pentru poză ar fi câștigat respectul în ochii mei .

 

 

10 Comentarii

  1. Foarte bine ai făcut că ai semnalat! Şi da, şi eu cred că pe multe siteuri cu de toate, multe reţete sunt acolo doar ca să… fie acolo.
    Aşa deci, şi gunoiul tău a păpat destule în timp… stai liniştită, şi al meu 😀

    Răspunde
  2. 1. Și eu colectez rețete 🙂
    2. Din toate chestiile văzute pe net am făcut chestia aia cu ciocolata învelită în foietaj și a iești super 🙂
    3. E foarte nașpa ce ți s-a întâmplat, sunt multe site-ulețe care copiază orice pentru trafic…

    Răspunde
  3. Pe vremea cand invatam marxism era o ideea despre munca pentru sine si munca pentru societate. Exista parti importante din ceea ce facem pe care le facem doar asa, contributie la frumusetea lumii, pentru care nu asteptam nimic in schimb (nici macar recunoastere). Sadim parti din noi prin lume asa cum am azvarli sticle cu mesaje in ocean. Cateodata gasim cate-o sticla si citim fascinati mesajul unui anonim. Ceva imi sopteste ca dac-am sti ca autorul mesajului e Popescu de la 5 am pierde ceva nenumit din savoarea descoperirii. Daca undeva, pe un site gasit intamplator, sunt ba un text fain, ba o imagine plina de suflet si fara protectie la copiere, inseamna c-ai dat peste un crampei din ceea ce se cheama patrimoniu universal si n-ar fi o crima sa preiei si sa distribui. Daca e sa fie o recunoastere, vine ea oricum (stiu, sunt un optimist incorigibil).
    In rest, cand gatesc sunt Jazzy. Combin retetele, variez ingrediente si metode pana cand ceva rimeaza si se naste o poezie. Gatesc pentru mine, asa ca-mi asum riscul…

    Răspunde
    1. Poate ca am eu o problemă, dar ai putea sa preiei altfel. Daca eu vad un text frumos pe un site oarecare, cum spui tu, as putea sa preiau articolul, cu tot cu sursa de unde vine – da-i dau reblog (parca asa ii zice) sau sa ii dau un share unde vreau eu (sa spunem feisbuc). In ambele cazuri apare sursa. Pentru ca e important. Altfel s-ar crede ca eu sunt geniul si as aduna laudele, ceea ce nu mi-ar placea, pentru ca as sti ca nu merit.

      Răspunde
    1. Probabil ca de aia au trafic. Se posteaza multe articole pe zi, din mai multe categorii care atrag. Apoi se impanzesc retelele de socializare si tanaaaam. Plus ca am vazut niste titluri care nu au cum sa treaca neobservate, gen „cum sa scapi de cosuri in 3 zile,” iar daca intri e o porcarie de 2 bani.

      Răspunde

Lasă un răspuns