SuperBlog

Când natura conspiră la împlinirea unui vis

Când natura conspiră la împlinirea unui vis

Mergeam iute, cu privirea în pământ. Mi se părea că ceilalți se uită numai la pantofii mei, care arătau deplorabil. Îi primisem de la supraveghetoarea orfelinatului când împlinisem vârsta la care trebuia să-mi iau viața în mâini. Îmi mai dăruise și o rochie elegantă, dar niciodată nu-mi făcusem curaj să o port. Trecuseră de atunci doi ani și deși mă angajasem toți banii mei se duceau pe chirie și întreținere.

Nu aveam nevoie să ridic privirea, știam drumul pe dinafară. Am iuțit pasul pentru că mă simțeam privită. În realitate însă, nimeni nu mă băga în seamă. Probabil nici nu știau că făceam drumul ăla zilnic. Așteptam la un semafor, când, în băltoaca din fața mea am văzut reflecția unor pantofi eleganți. Mi-am ridicat privirea sfioasă și l-am văzut. Șaten, înalt cu un corp lucrat ce se vedea cu ochiul liber prin cămașa albă călcată perfect. Emana un parfum care mi se părea divin. Nu se cade să visez la el. Nu mă va vedea niciodată,  mi-am spus și am luat-o la fugă.

Când am deschis ochii o mână caldă mi-a cuprins obrajii. Am crezut că visez. Străinul acela chipeș se afla lângă mine. Mi-a explicat că  în fuga mea dementă am ieșit în fața unui taxi. Șoferul n-a avut timp să frâneze și iată-mă aici. Mi-am mulțumit în gând pentru prostie și am zâmbit. Așa am ajuns să ne vedem mai des. El venea la mine la spital iar eu îi povesteam episoade din viața mea din orfelinat. Am continuat să ieșim și după ce m-au externat și părea că nu îl deranjează faptul că sunt săracă. Într-o seară mi-a propus să îi întâlnesc familia. Și nu oricum, ci la un cocktail urmat de o serată la unul dintre cele mai luxoase locații ale cărui patron era chiar tatăl lui.

Ce era de făcut în această situație?

Probabil credeți că mi s-au înmuiat picioarele, limba a început să mi se împleticească și pământul să se rotească în sens invers. Că am început să scot niște sunete ciudate, un soi de limbă extraterestră cum că nu am ce purta, nu stiu a dansa și sigur o să am altă treabă în seara cu pricina. Dacă asta credeți, n-am să vă dezamăgesc și o să vă spun că fix așa s-a întâmplat. N-a crezut o boabă din ce-am zis și a aranjat o tură de cumpărături special pentru mine. Numai că nu trebuia să mergem din magazin în magazin, pentru că doar cu un singur click eram deja în magazinul Answear.ro. Nu mai făcusem niciodată un lucru de genul ăsta și mi s-a părut grozav să îți poți cumpăra haine online.

Ce ținută am ales pentru un cocktail urmat de o serată într-o locație de lux?

Dress code-ul  pentru acest eveniment era Black Tie. Ce înseamnă asta? Că aveam nevoie de o ținută elegantă și fastuoasă. Rochii negre lungi, rochii din dantelă, ba chiar și rochii cu trenă. Cam asta ar intra la acest stil. Însă, hai să fim serioși. Rochiile astea nu numai că sunt scumpe dar multe dintre ele sunt și incomode. Așa că am pus accentul pe un punct foarte important: confortul. În plus trebuia să țin cont și de cocktail. Nu puteam merge la un astfel de eveniment cu trena după mine, nu?

După lungi căutări am găsit ținuta perfectă: o rochie neagră, mulată, de o lungime perfectă, peste genunchi,full_img_612091 care avea să atragă toate privirile. M-am îndrăgostit de niște pantofi stiletto absolut superbi, nu ca ai mei, jupuiți și cu tocurile tocite, dar pentru că nu voiam să port stiletto la cocktail  am decis să rămân la niște sandale negre care să se asorteze cu ținuta. Nu aveam suficient timp să mă schimb între evenimente, însă m-am asigurat că voi încheia seara în pantofii preferați.

Și cum temperatura se anunța una destul de scăzută, am apelat la un palton care să acopere brațele dezgolite.

Totul era bine gândit, ținuta o aveam, dar nu și atitudinea. Nu-mi puteam dezlipi privirea din pământ și îndrepta umerii. Mergeam de parcă aveam în spate saci cu pietre. Dar după câteva repetiții alături de domnul meu parcă totul îmi venea mănușă! Nu-mi venea să cred că sunt eu purtând o ținută atât de elegantă, la brațul unui bărbat așa de chipeș.

Nu mai e nevoie să spun că totul a decurs perfect și că părinții lui m-au plăcut de când m-au văzut. Nu știu dacă este meritul stilului vestimentar ales de mine, sau atitudinii adoptate, dar tot ce știu e că ținuta trebuie să ne avantajeze, să ne permită să ne simțim bine și să atragă priviri!

Acest articol participă la prima probă din cadrul SuperBlog 2016!

sursă foto reprezentativă: google

sursă foto ținute/ pantofi: Answear.ro

 

 

7 Comentarii

Lasă un răspuns