SuperBlog

Când trebuie s-o iei de la capăt

Când trebuie s-o iei de la capăt

În dimineața aia mi-am început activitatea ca întotdeauna. La ora 5, înaintea  cocoșului, m-am ridicat din pat și am mers să pun ibricul cu cafea. M-am așezat la masă, am întins margarina pe două felii de pâine prăjită și am lăsat licoarea să abunde în cană. Pe locul de lângă mine mai pusesem un tacâm și o cană de cafea, deși nu așteptam pe nimeni. Eram singur cuc la masa aia sărăcăcioasă și lipsită de viață. Eram singur cuc într-o casă în care nu mă mai aștepta nimeni, în care mă simțeam străin.

De când îmi murise soția, în urmă cu 15 ani, intrasem într-un fel de comă sentimentală ce mă deconectase de la absolut tot ce însemnase viața cândva. De cincisprezece ani, în fiecare dimineața puneam pe  masă o cană de cafea pe care nu o mai bea nimeni. Tot de atunci refuzasem să mai aspir la normalitate, la copiii mei plecați peste hotare și la vreo bucurie. Rămăsesem singur, într-o casă ponosită care îmi umfla facturile și îmi îngreuna sufletul, pentru că îmi amintea de ea.

Deși m-au sfătuit toți să-mi refac viața, nu mă gândisem niciodată la asta. În primul rând pentru că nu eram pregătit și în al doilea pentru că știm cu toții ce implică o viață cu o femeie. Schimbări … schimbări… azi vrea un perete roz, mâine nu-i mai place canapeaua, poimâine vrea să se mute cu totul, iar eu parcă nu găseam puterea necesară unei schimbări oricât de mici. În plus cine s-ar fi mutat în casa asta ce stă să cadă, ca să-mi fie mie pansament pentru suflet?

După ce mi-am terminat cafeaua, am ieșit să-mi fac de lucru prin curte. Ca să-mi mai uit durerile îmi petreceam timpul sculptând în lemn. Mă pregăteam să intru să-mi iau instrumentele de sculptat, când mi s-a părut că aud forfotă în spate.

– Moș Ioane, Moș Ioane!, ăsta clar sunt eu, îmi zic și mă uit, dar nu văd pe nimeni .

– E cineva? Nu sta ascuns și fii bărbat! Spune ce vrei!

– Hei, Moș Ioane, aici sunt. Nu te face că nu mă vezi.

Mă tot uitam în stânga și-n dreapta dar nimic. Sunetul venea dinspre obloane, eram sigur de asta. Am intrat în casă, crezând că este cineva. Ce dracu? Este prea de dimineața, nu am băut nimic. Acum îmi vorbesc ferestrele? Cred că supărările mi-au luat mințile.

– Moș Ioane, suntem noi, copiii făuriți cu mâinile alea bătătorite. Vrem să-ți vorbim. Haide, vină tu la noi, că doară nu vrei să coborâm din balamale.

– Obloane vorbitoare? Măi să fiu nebun. Cred că singurătatea își spune cuvântul. Ia … ce ziceți că aveți de spus? – na, belea, că am înnebunit dacă le mai și vorbesc.

– Moș Ioane, mata ai văzut că Neluța îți face ochi dulci? Vecina ta, Neluța, ori de câte ori trece pe-aci pe lângă ogradă se oprește-n drum și suspină. Ești încă tânăr moș Ioane, să fii de vreo șase decenii. De ce nu vrei mata să-i dai o redai șansa vieții? De atâta amar de vreme n-ai mai bătut un cui, uite, nouă ne-a curs vopseaua și ne luptăm mereu să n-o lăsăm pe coana căldură să iasă din odaie. Dar suntem crăpate, nea Ioane, nu mai putem face față.

– Șansă vieții zici!!? Ăhăăă, păi are moșu bani de renovări? Abia să-mi ajungă să-mi plătesc facturile.

logo– Moș Ioane, o să îți spunem un secret. L-am auzit pe vecinul nostru, Gelu, că zicea ceva de un auditor energetic de la Avizez.ro. Vorbea cu frate-su că ar vrea să renoveze casa. E cât a ta, moș Ioane, de bătrână. Dar el nu vrea să renoveze așa cum îi vine  nevaste-sii, ci vrea să facă asta cu cap. Specialiștii îi vor face un audit energetic

– Și ăsta ce este? Cum am ajuns eu să am obloane așa deștepte? mă întrebam scărpinându-mi chelia.

– În urma acestui audit, ei vor determina caracteristicile termice și energetice și vor stabi din punct de vedere tehnic si economic soluțiile de reabilitare. Apoi …

– Moș Ioane, Moș Ioane, sunt Neluța, trezește-te! Am crezut că ai pățit ceva, de mi-am permis să intru. Am strigat la poartă, dar nu s-a auzit nici pâs. Iartă-mă că am dat buzna așa. Mă întrebam dacă vii să-mi tai și mie un cucoș. De când mi-a murit bărbatu …

Ahhh… adormisem! M-am trezit bezmetic din zgâlțâiala femeii și bucuros că a fost un vis. După ce i-am promis că am să-i tai cucoșu, m-am dus în curte, la obloane.

– Audit energetic… trebuie să-mi spuneți mai departe! Haide, nu mă lăsați așa! Cât mă costă un d-ăsta?

Am rămas mut în picioare aștepând un semn. Desigur că obloanele n-au scos nici măcar un sunet. Nici n-au scârțâit măcar. Fusese un vis, dar îmi dăduse o pofta nebună de a face ceva. Trebuia să trăiesc și nu așa. Mi-am amintit brusc de vechiul computer al copiilor și am dat fuga să-l deschid. Mi-a luat 10 minute să tastez preț audit energetic, dar nu m-am lăsat. Voiam să aflu cât mă costă, nu aș fi vrut să am o surpriză la sosirea specialiștilor. Am completat un formular și în scurt timp cineva m-a contactat și m-a lămurit ce și cum.

A doua zi dis-de-dimineață o echipă de la Avizez.ro  îmi bătea în poartă. În timp ce priveau casa, le-am surprins o privire mirată, pret-certificat-energeticprobabil se întrebau și ei cum am putut locui acolo. Totul părea vechi și nelocuit. Îmi părea rău că am lăsat lucrurile să ajungă aici. Soția mea s-ar fi supărat sigur pe mine și m-ar fi pus să iau măsuri. La cum se prezenta situația aș fi făcut pariu că bătrâna mea căsuță s-ar fi clasat fără probleme pe podiumul claselor cu cel mai ridicat nivel de consum. Și ăsta e G dacă nu știți. Parcă îmi era și rușine dar și teamă.

Într-un timp extrem de scurt le-am scris copiilor. Era pentru prima dată în 15 ani când îmi făceam curaj să le scriu. Și ca un tată exemplu, pe dracu exemplu, le ceream bani să încep o viață nouă. Și deși nu mă așteptam am primit iertarea lor și banii necesari renovării.

Am început timid, din exterior, cu tâmplăria. Nu prea știam cu ce se mănâncă treaba asta așa că am început să întreb pe ici pe colo. Și cum sunt un bun ascultător, așa cum mi s-a recomandat, am înlocuit ferestrele astea mai mult neetanșe, pe care se mai vedeau vagi urme dintr-o vopsea de demult, cu unele termopan, profil de înaltă eficiență energetică cu 6 camere și sticlă Low-E cu coeficient redus de transfer termic.  Am izolat pereții exteriori folosind polistiren de 10cm grosime, poate cea mai buna investiție pe care puteam s-o fac pentru izolarea termică a casei.

La interior schimbările au fost și mai mari. În camerele înalte, am coborât tavanele, montând gips carton izolat cu vată minerală de 10 cm grosime pentru a diminua pierderile de caldură. Când am scos scândurile vechii dușumele pentru a o înlocui cu parchet laminat de 12 mm, (pe sub care am aplicat izolator  termic din polistiren extrudat) am găsit ascuns un jurnal. Nu l-am deschis, nu voiam să las ceva să-mi atragă atenția de la lucru … Simțeam prea multă tensiune. Orice demolam parcă mă afecta direct. Aveam prea multe amintiri pe care simțeam că le pierd odată cu schimbarea.

Când am dărâmat sobele din teracotă am plâns. Atâtea nopți de dragoste petrecusem pe cântecele lor, când trosneau lemnele. Le-am înlocuit cu o centrală termică in condensare, ajutată de un panou solar nepresurizat pentru a reduce cat mai mult costul încălzirii. Iar  lustrele alea cu 4 becuri, pe care le cumpărasem imediat după nuntă  le-am înlocuit cu  unele noi și moderne  în care am folosit becuri LED. Eram convins că această schimbare îmi era necesară.

După cele câteva săptămâni de renovare mi-am făcut curaj și am deschis jurnalul. Era noapte târzie, iar lămpile solare pe care le pusesem în locul becurilor de afară mi-au permis să deslușesc câteva rânduri. Eu am să  plec, dar tu să-ți refaci viața … să nu devii un singuratic … Atunci am simțit că 15 ani eu nu am făcut altceva decât să o dezamăgesc. Aproape că devenisem inuman, aproape că uitasem că îi promisesem Neluței că-i tai cocoșul.certificat-energetic1

Cu inima cât un purice de frica refuzului și cu un buchet de flori, m-am dus dis-de-dimineața la Neluța să-mi cer iertare. Nu numai că s-a bucurat extrem, dar mi-a acceptat și propunerea de a se muta la mine. Și mai mult de atât mi-a dat ideea de a face un certificat energetic, pentru că după atâtea renovări aș fi fost mândru să știu în ce clasă energetică se află acum casa. Și m-am simțit ușurat când am văzut că eforturile mele nu au fost în zadar. Când mi-au înmânat certificatul specialiștii de la Avizez.ro, mi-a tresărit inima de bucurie la vederea clasei A.

Simțeam că renăscusem. Cumva, o vedeam pe soția mea zâmbindu-mi și știam că tot ce am făcut a fost bine. Eram un om nou, cu o casă ca nouă și cu un suflet lângă. Acolo aveam să ne ținem de urât până unul din noi avea să plece.

De Crăciun am primit vizita copiilor mei și-ai Neluței și pentru prima oară după mult timp masa a fost bogată și casa plină de glasuri în straie vesele.

Acest articol participă la proba 9 din cadrul competiției SuperBlog 2016.

Lasă un răspuns