Diverse

Ce cadouri facem de Crăciun?

A cam început numărătoarea inversă până la Crăciun. Am fost destul de inspirată anul ăsta (zic eu) și am știut ce cadouri voi face, așa că majoritatea sunt cumpărate de vreo două săptămâni. Mai greu cu ascunsul, ce-i drept decât cu alesul lor. În ciuda a tot ceea ce strigă facebook-ul și alte filmulețe motivaționale, sau cel puțin care așa se vor, cum că de Crăciun dăruiește momente, nu lucruri, eu am ales să dăruiesc lucruri utile, de care chiar este nevoie, lucruri pe care să le și folosească la ceva, nu numai să le uite acolo, într-un colț. Pe asta cu dăruitul momentelor nu pot să o înțeleg. Cum vine asta? Adică de Crăciun să ne strângem la masă și să COMUNICĂM unii cu alții, fără telefoane, fără televizor, fără …? Păi și în restul timpului? Noi nu avem nevoie de Crăciun ca să ne dăruim momente. Momentele vin de la sine, atunci când tata mă pune să-i țin de nu știu ce lemne ca să le taie, când mama ne roagă să-i tocăm ceapa, când ieșim primăvara la făcut brazde în grădină, când ne prindem toți acasă seara și mâncăm împreună. Astea nu sunt tot momente? 

De câteva zile tot mă împiedic de articole în care se promovează cadourile handmade și importanța lor. Nu zic că nu e frumos un astfel de cadou, dar depinde despre ce vorbim. Pot fi vaze pictate manual, sau diferite chestii (UTILE) făcute manual, dar cum aș putea să-i cumpăr mamei un mileu croșetat cu motive de Crăciun, când știu că avem în casă într-un dulap o pungă plină de chestii croșetate pe care le aveam înainte înșirate frumușel ba pe scaun, ba pe televizor, etc.? De ce i-aș cumpăra o cană pictată când bufetul stă doldora de căni pentru ceai, pentru cafea, mai mici, mai verzi, mai nu știu cum?

Chestiile handmade nu prind la toată lumea și asta ar trebui să priceapă cei care scriu articole împotriva cadourilor care nu sunt handmade. Și asta ar trebui să știm și noi, că doar îi cunoaștem pe cei pe care îi cadorisim. Eu nu sunt împotriva lor, ba chiar unele chestii mi se par chiar faine, dar altora chiar nu le văd rostul, deci nu m-aș putea bucura de ele. Dar pentru că îmi cunosc părinții am ales lucruri de care chiar să se folosească, pentru că asta vor ei de la un cadou: să poată fi utilizat la ceva. Nu să-l arunce într-un colțisor, unde cu timpul se va acoperi de praf, pentru că nu-i nicio satisfacție în asta, nici pentru ei, nici pentru mine.

Tocmai pentru asta în ultima lună, am fost atentă la ce semnale mi-a dat în special mama, că tot de la ea am aflat ce i-ar trebui lu’ tata. Ba chiar în ultimul timp am încercat să aduc discuțiile pe ce subiecte voiam eu, ca să aflu dacă ar bucura-o sau nu anumite lucruri din lista imaginară. Nu știu cât de subtilă am fost, dar cred că am făcut bine. Cel mai mișto a fost, așa cum zice soră-mea Știi ce e tare măi A.? Că eu mă șușotesc cu tine ca să-i luăm lu’ mama și tata, apoi când tu nu ești aici, mă șușotesc cu mama  pentru ce să-ți iau ție. Și presupun că și tu te șușotești cu ea, pentru mine. E un fel de telefonul fără fir.  Și da, are un farmec aparte toată treaba asta.

Acum nu-mi rămâne decât să mai sper că vom avea un Crăciun cu zăpadă și mai puțin ger și că va veni ziua de sâmbătă mai repede, pentru că nu mă lasă soră-mea să împachetez cadourile până atunci. Avem niște hârtie de împachetat super tare, parcă îmi vine să mă îmbrac în ea :))

Voi încă alergați după cadouri sau ați fost conștiincioși, așa ca mine? 😀

 

11 Comentarii

Lasă un răspuns