SuperBlog

Cei trei pași de bază spre un vis măreț: gândul, dorința, speranța

Totul pornește cu un gând. Fie că vorbim de construirea unei case sau de începerea unor cursuri pentru o altă slujbă, de un copil sau de mutatul în altă parte, nimic din toate astea nu ar exista dacă nu ar veni un gând. Știi tu, când ai un moment de respiro, când îți lași creierul să mai gândească și altceva în afară de ce vrei tu, atunci apar marile întrebări existențiale. Cum ar fi dacă …? Desigur că poți amâna răspunsul adâncindu-te înapoi în pagina de facebook. Creierul se va concentra pe noua activitate, iar tu vei uita probabil să-ți dai răspunsul. Și te va măcina din nou și din nou gândul cum ar fi dacă…? până te vei simți obligat să-ți analizezi viitorul.

Cum ar fi dacă ai fi la casa ta? Cum ar fi dacă ți-ai lua inima în dinți și-ai începe să faci mai mult ce-ți place și mai puțin ce trebuie? Cum ar fi dacă ai înțelege că ești suficient de bun în ciuda a ceea ce-ți spun alții? Cum ar fi dacă ai înceta să mai trăiești superficial și ai începe să-ți trăiești viața? Cum ar fi dacă ai începe să trăiești așa cum vrei tu? Și totuși, ce înseamnă să faci ce-ți place? Ce înseamnă să fii bun? Cum adică trăiești superficial? Dacă am găsi  definiția acestor cuvinte, acestor sintagme, cred că ar trebui să fie scrisă de pildă, într-un dicționar de construcții sau de arhitectură. Noi suntem proprii noștri arhitecți. Dintotdeauna am fost. Chiar dacă părinții au fost cei care ne-au îndrumat, noi ne-am crescut singuri. Noi ne-am ales ce fructe ne plac, ce culori, dacă dacă ne place ploaia, dacă ne place să scriem sau să plantăm flori. Noi singuri ne-am format ca oameni, alegând din cele oferite de ceilalți.

Apoi, după gând, se naște dorința. Sunt gânduri care ne bat la ușă, intră, dar nu stau mult, iar altele devin dorințe arzătoare. Și se adună acolo până simți că arzi de nerăbdare să le pui în practică. Nu mai poți dormi noaptea, ziua ești agitat. Începi să faci planuri, să te documentezi. În pasul ăsta ești ca o casă cu performanță energetică ridicată. Energia ta este aproape regenerabilă. Încet încet pornești pe drumul realizării. Și noi, la rândul nostru, am fost tot o dorință arzătoare. O plămădeală dintre doi oameni care ne-au dorit.

aia proiect

De unde vine energia asta regenerabilă pe care o avem ?

Din ceilalți. Dacă te înconjori cu oameni frumoși și pozitivi, este imposibil să nu primești energia pe care ei o emană în jurul lor. Dacă nu cunoști astfel de oameni (cred că sunt destul de puțini), atunci poate că tu ești unul dintre cei care sunt plini de  speranță și optimism. Să crezi că poți realiza ceva când tu poate nici măcar nu ai început, să speri că nu vei munci în zadar, să speri că poate într-o zi îți vei găsi drumul, rostul sau locul. Speranța e forța nevăzută pe care cu toții cu avem. Și da, e o forță. E o putere nebănuită care ne face să mergem înainte indiferent de negura spre care ne îndreptăm.

Cu toții sperăm la vremuri mai bune, la un loc – o casă a noastră, de unde să ne conturăm alte visuri. Căci noi suntem proprii noștri arhitecți și proprii noștri constructori de visuri.

Nu știu dacă sunt suficiente – un gând, o dorință și-o speranță – dar știu sigur că cu ele începe totul. Sunt ca pilonii de bază ai unei construcții.

Bun. Avem pilonii, ce urmează?

Urmează analiza situației în care te afli. Urmează decizii. Vrei o casă la oraș sau la țară? Vrei să rămâi în domeniul în care ai studiat sau simți că te-ai plafonat și că nu te mai satisface? Vrei să aibă etaj casa ta? Oare ești suficient de matur să crești un câine? O dată ce te gândești exact la ce îți dorești, vei începe să analizezi situații și să vezi dacă ți se potrivesc. Într-un final, cunoscând ceea ce îți dorești, vei începe să construiești.

Vei lucra ca visurile tale să prindă contur, exact așa cum o casă începe cu o fundație. Ai nevoie de o fundație solidă și puternică, capabilă să susțină un om cu dorințe mărețe. Ai nevoie să lucrezi la tine mai mult ca niciodată. Cred că doar fiind împăcați cu noi înșine, ne vom putea dezvolta armonios și vom găsi exact drumul pe care trebuie să mergem. Trebuie să ne cunoaștem pe noi mai înainte de a ne apuca să construim viitorul. Așa cum, îaninte de a construi o casă, trebuie să cunoaștem piața. Trebuie să știm de unde luăm materiale mai bune atât calitativ cât și la preț, unde anume să ne ridicăm locuința astfel încât la prima alunecare de teren să nu ne trezim în groapă. Tocmai de asta pasul anterior deciziei, a fost analiza situației.

Ultimul pas este munca. Poate nopți nedormite, poate alergat de colo colo, multe suișuri, multe coborâșuri, pentru că așa e viața. Nu putem ajunge sus pe un drum drept. Dar aici intervine speranța, cea fără de care nici nu ne-am fi apucat să urcăm drumul ăsta. Vedeți cum se leagă toate? Ca un lanț. Dacă se rupe o za, lanțul nu mai e lanț. Toate-s menite să lucreze împreună și fără una nu se poate.

Ne vom ridica pas cu pas, exact ca o casă – proiect – fundație – structură – acoperiș. Singura diferență este că de noi trebuie să ne ocupăm singuri, în timp ce de casă se ocupă  AIA Proiect.

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020, proba 9.