Diverse

Craig și Dumbrava sau cum să-ți trăiești copilăria în natură

Craig și DumbravaMi-am dorit dintotdeauna o căsuță în copac. Undeva în mijlocul pădurii, să am o căsuță cocoțată în vârf de copac, unde să mă urc cu prietenii și să mă joc până seara târziu. Desigur, asta era viziunea mea când eram o copilă naivă și chiar credeam că e nevoie de o întreagă pădure ca să ai o căsuță în copac. Acum, după ceva ani în spate, însă cu aceiași minte de copil, tot aș vrea o căsuță. Doar că nu în inima pădurii. Nu-i nevoie de o armată de copaci pe lângă. O căsuță în copac se poate face în grădina casei, în nucul cel bătrân.

Nu sunt părinte. Probabil dacă aș fi, m-aș juca cot la cot cu copilul. În mine încă trăiește un prichindel căruia i se aprind ochii când e vorba de  vreo năzbâtie. Încă mă amuză teribil Tom și Jerry, încă mi-e dor de ciocănitoarea Woody. Altfel spus, mi-e dor de niște desene bune. Care să stârnească râsul, care să relaxeze. Nu cu roboți nervoși și nu știu ce creaturi cu 7 capete care vor să distrugă Terra.  Cu toate astea am și eu niște slăbiciuni (îmi place Ben 10 – amintiri din copilărie, ce să mai..:D). De ce v-am spus asta? Păi ca să vedeți că stau destul de mult la tv pe posturi de desene animate. Și nu știu cum s-a nimerit, însă acum câteva zile am dat de-un desene ce m-a dus cu mulți ani în urmă. E vorba de Craig și Dumbrava. Apoi, după alte câteva zile am intrat să verific ce campanii au mai apărut pe Blogal Initiative. Și ta-naaaa! Dau tot de Craig și Dumbrava! Am zis … de ce nu, dacă tot mi s-a părut interesant?

Acum să vă spun despre ce este vorba. Craig este un puștulică de nici 10 ani, care trăiește în fiecare zi câte o nouă aventură, împreună cu prietenii săi, în Dumbravă. În acest loc are loc magia copilăriei. Fără să vreau, am asociat Dumbrava lui Craig cu Poienița noastră. Așa cum Craig și prietenii lui au parte de tot felul de aventuri, inventează tot soiul de jocuri și își folosesc imaginația în fel și chip, așa făceam și noi în Poieniță. Singura diferență e că Poienița nu era o pădurice. A .. și că în Poieniță „vindeam” chestii în schimbul frunzelor ori pietrelor. Craig și prietenii lui în schimb sunt mai inteligenți. Ei au „Copacul Hârjoană” – oferă gustări la schimb cu alte gustări. Fain, nu?

Îmi place să cred că încă există copilăria de care am avut eu parte. Copilăria de care are parte și Craig, de altfel, chiar dacă e doar un personaj într-un desene. Cred că acest băiețel poate inspira. Spuneam că nu sunt părinte. Dar dacă aș fi, i-aș arăta copilului că adevarata bucurie a copilăriei e afară, nu în fața unui ecran. Din punctul ăsta de vedere, mi se pare super tare ora la care e difuzat și faptul că nu durează mult. Mi se pare că e fix cât trebuie și ajunge unde trebuie. Practic de luni până vineri, la Cartoon Network, înainte de ora prânzului sau imediat după, depinde de ora fiecăruia, mai exact la 12:40 începe Craig și Dumbrava. Noile episoade au apărut încă de pe 8 iulie, cred că e fix ziua când am văzut eu. După jumătate de oră, poți închide tv-ul, încălța perechea potrivită de pantofi sport și pleca în explorare cu cel mic.

Știu că e vară și că în ziua de azi e la modă să-ți ții copilul cât mai ocupat cu diverse ateliere, tabere, cursuri sau cum s-or numi ele, în care învață diverse. Însă eu cred că e fix perioada în care se pot crea legături cât mai strânse părinți-copii. E momentul în care copilul scapă de teme, scapă de stresul de la școală (aici referindu-mă chiar la cei mai mărișori de vârstă) și cred că s-ar bucura mult mai mult să petreacă timpul cu părinții. Și lucrurile faine se pot învăța nu numai la diferite ateliere, ci chiar în locurile dimprejurul locuinței.

Dacă stai la casă și ai o grădină sau o curte în care ai copaci, construiește o căsuță! Sunt sigură că orice copil visează la o casă în copac, unde să stea până târziu cu prietenii. Îl poți implica în procesul de construire și mai mult ca sigur că se va bucura să „locuiască” într-o casă pe care a făcut-o chiar el!

Vorbește-i despre responsabilitatea de a păstra un mediu ordonat și îngrijit și mergeți împreună să curățați un parc, o pădurice, un traseu, orice! Chiar a fost acum ceva vreme la Brașov o acțiune de curățare a unei pădurice. A fost organizată pentru copii și mi s-a părut foarte fain. Desigur că au participat și părinții, că doar nu mergeau copiii singuri prin pădure, însă regula a fost una clară: copilul va căra sacul de gunoi. Adultul va interveni doar în situația în care greutatea sacului va reprezenta o problemă. Au primit tricouri, mânuși, saci și dulciuri! Dacă s-au distrat? Pun pariu că da, după zâmbetele lor. Doar făcând un lucru, copilul îl înțelege și învață.

Cred că iubirea copilului față de natură  depinde într-o măsură destul de importantă de felul în care părintele îi prezintă natura. Așa cum tot ați văzut pe aici, merg des pe dealul Lempeș. Dacă aș avea copii, sunt sigură că i-aș lua cu mine și le-aș împărtăși iubirea mea pentru toate florile ce trăiesc acolo. Mai ales că este o rezervație naturală, trăiesc tot soiul de păsări, gândaci și alte vietăți mici. Ar fi mult mai interesant să vadă căprioarele, de exemplu, în habitatul lor natural, nu pe după gratii. Aș merge cu ei la „vânătoare” de animale și păsări. Mai exact i-am „vâna” prin obiectivul aparatului de fotografiat. Mi-ar plăcea ca piticii mei să iubească fotografia. Cred cu tărie că dacă ar vedea cât de fericite și libere trăiesc vietățile în mediul lor, ar înțelege cât de important e să respecți natura.

Mai cred și că un copil niciodată nu e prea mic pentru a ajuta. Ia-l cu tine când plantezi în grădină, când cureți sau uzi. Indiferent ce vârstă are, vei găsi ceva ce poate să facă și astfel îl vei integra în gospodărie. Poate uda plantele, legumele, poate culege, chiar planta. Va înțelege că dacă muncești, ești răsplătit. Dacă vei planta legume, ele vor crește, se vor coace, iar peste ceva vreme te vei bucura de gustul lor delicios.

Am văzut oameni care din lipsă de timp își uită copilul în fața tv-ului. Scuza lor e că nu au timp să iasă în parc. Când stai la bloc, situația e mai nefericită, așa-i, dar trebuie să existe un spațiu verde, oricât de mic ar fi el în jurul blocului. În fața lui, în spate, nu contează. Cum ar fi să ieșiți cu o pătură și cu niște cărți de colorat sau de citit și să petreceți puțin timp acolo? Să citiți sau să colorați la umbra unui copac. N-ar fi minunat? Poate că vecinii vor ieși să se uite ca la un film de comedie la voi, dar cu timpul sigur vi se vor alătura. Și poate puneți de-o acțiune ecologică în grup, cine știe? Sau poate ieșiți la plantat niște flori, chiar copăcei. 

Un episod din Craig și Dumbrava (cred că ceva mai vechi, dar nu are importanță) e despre un club de lectură. Ce trebuia ei să facă? Să citească o carte și să vină a doua zi într-un tufiș din Dumbravă să povestească. Ideea care făcea diferența e că trebuia să citească în secret. Și aici e interesant, pentru că înainte de acest club, văzuseră cartea la bibliotecă și li se păruse plictisitoare. Tocmai ideea de club de lectură SECRET, făcea cititul cărții o chestie interesantă. Vedeți? Totul ține de cum privim lucrurile. Cum le prezentăm mai departe copiilor. Dacă i-ar fi pus cineva să citească pentru că TREBUIE să citești, ca să dezvolți vocabularul, nu ar fi făcut-o.

Sunt convinsă că având împrejur niște pitici cu tot felul de curiozități, se pot găsi super ușor activități. De exemplu, îmi amintesc cum urmăream în grădină traseul furnicilor mari, ce cărau fărâme de pâine sau de alte cele. Mă fascinau. Parcă era un drum cu două benzi. Iar furnicile nu ieșeau de pe ele. Cum ar fi să-i arăți micuțului adevăratele mușuroaie de furnici? Să vadă un stup de albine, să caute gărgărițe, să alerge printre fluturi?

Dacă ești priceput la meșteșugărit, puteți construi împreună căsuțe pentru păsări pe care să le agățați în copaci! Natura îți poate oferi adevărate comori! Mergeți împreună și căutați ghinde, conuri de brad, frunze diverse și creați ceva frumos din ele. Vă veți distra împreună și chiar poate să iasă ceva frumos, din care de ce nu, poate ieși și ceva profit.

Lăsați-i să descopere, să experimenteze, fără teama că se vor murdări sau juli. Cu toții am avut coatele julite când eram mici. Întrebați-i ce și-ar dori să facă, să construiasă și lăsați-i să vă ajute! Uitați-vă împreună cu cei mici la Craig și Dumbrava și lăsați-vă inspirați!

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns