SuperBlog

Dăruiește flori cu cap!

Dăruiește flori cu cap!

Am să încep acest articol cu două povești, una cât se poate de reală și cealaltă Dumnezeu știe dac-o fi așa cum spune cine-o povestește căci mare e grădina lui nea Gugălaș și toți încep să sară gardurile. Povestea reală (a fost la știri) e a unei tanti (căreia i-am uitat numele, să-i spunem Maricica) care a atentat la masculinitatea lu’ bărbate-su că n-a venit cu flori. Era 8 martie, când păcătosul a îndrăznit să calce pragul casei fără un buchet de flori, dar cu ceva alcoolemie în sânge. Nu avea nici măcar un fir de ceva, că poate ar fi scăpat nepedepsit. Când l-a văzut femeia, ca un câine turbat, a sărit direct pe săracul om și i-a dat de l-a julit. Nu pe el, pe al său omuleț. În fine, pricepeți voi. S-a lăsat cu operație, cu spitalizare. Și la final ghiciți cine era ăla supărat. Exact! Femeia a declarat că este DISPUSĂ SĂ-L IERTE că nu i-a adus flori. Adică tot ea era îngerul ăla coborât din cer, bunătatea întruchipată, care era dispusă a-l ierta, pe bietul om care aproape că-și pierduse … vlaga.

Morala? Decât să vii acasă beat și cu mâna-n buzunar, mai bine vii beat, dar cu un buchet de flori!

combinatia-perfecta-buchet-de-lalele-si-zambile

A doua poveste am citit-o pe internet mai demult și mi-am reamintit-o acum, în mod special. E vorba despre o femeie de aproape 60 de ani (parcă) al cărei soț a murit în urmă cu ceva timp. De când s-au cunoscut și până în ultimul an, bărbatul își făcuse un obicei din a-i dărui soției diferite cadouri florale în ziua de Sfântul Valentin. Chiar dacă nu era lângă ea, apela la câte o florărie online și se asigura că femeia va primi cadoul la timp. În anul în care a murit bărbatul, soția s-a simțit foarte singură, dar ușor ușor s-a mai diminuat durerea, până când anul următor, de Sfântul Valentin, s-a trezit cu un curier la ușă. Crezând că este o greșeală, a refuzat buchetul, dar curierul a asigurat-o că ea este cea care trebuie să-l primească. Al doilea an s-a întâmplat la fel și atunci l-a întrebat de unde sunt aceste flori și cine le trimite. Când a aflat că înainte să moară, soțul ei plătise o sumă de bani pentru ca soția sa, să primească flori de fiecare Sfânt Valentin, a înțeles cu adevărat cât a iubit-o și ce înseamnă iubirea.

Morala? Dacă tot vrei să-ți bântui nevasta, măcar fă-o drăguț. Glumesc. Nu luați în seamnă ce tocmai ați citit.

Recunosc că îmi vine puțin greu să cred că aceasta din urmă este adevărată, pentru că pare ruptă din file de poveste sau din scenariul unui film de dragoste. Cumva, cele două povești sunt opuse. Bărbatul care nu oferă flori versus bărbatul ăla perfect, din filme.

Pe mine mă întristează faptul că multe femei se încadrează în prima poveste. Bine, cu excepțiile de rigoare, căci nu cred că există multe specimene care să-și mutileze bărbatul ca nebuna de mai sus. Dar de ce trebuie să primim flori cu porția? De ce la 1/8 martie e forfotă mare în florării și se produce procesul ăla de ia și tu, ia și tu, urmat de #fiecaprimăvaraasta … De ce ne amintim să cumpărăm niște amărâte de flori doar când e ziua cuiva sau când facem vreo vizită la spital?

Scenele alea din filme în care soția, obosită, face ultimele retușuri prin bucătărie, e surprinsă de soț ce-ascunde la spate un buchet de flori sau în care se aude soneria la casă și când merge să deschidă  găsește un aranjament floral superb ce așteaptă timid să fie admirat, sunt doar iluziile unei vieți super mișto la care sperăm noi – visătoarele?

surpiza-tandra-aranjament-floral-pe-suport-de-cutie

Dragi bărbați, ar trebui să știți dacă femeilor din viața voastră le plac florile sau nu. Dacă nu le plac, e simplu, evitați-le. Le puteți înlocui cu altceva, ce poate aduce bucuria pe chipul iubit. Dacă în schimb sunteți conștienți că perechea își rupe gâtul pe stradă încercând să vadă nu știu ce buchete florale în vitrina vreunei florării pe lângă care ați trecut în grabă sunteți chiar fraieri dacă oferiți flori cu porția. Florile nu se oferă doar la zile de nașteri, la onomastici sau când vreți să fiți iertați. Florile se oferă din suflet.

Nu vă gândiți că dacă vă repeziți într-o pauză de la meci la florăria din colț veți scăpa de o ceartă că nu ați spălat vasele, deși era ziua voastră de făcut asta. Dacă însă vreți să scăpați basma curată străduiți-vă. Ieșiți din zona de confort și încercați și altceva. Lăsați-vă pe mâinile unui atelier de design floral și prefăceți-vă că aveți treabă când va bate curierul la ușă. Lăsați-vă soția să deschidă și admirați-i chipul ce se va lumina din ce în ce mai mult când va realiza ce i se întâmplă.

N-o prețuiți  doar atunci când merită, prețuiți-o atunci când are nevoie și vă va fi cel mai frumos cadou de la viață!

Dragi femei, nu credeți că dacă sunteți femei nu trebuie să oferiți flori. Sigur aveți prietene, care v-au ascultat când vă era greu să vorbiți cu altcineva. Cum ar fi să le viziteze un curier cu brațele pline de flori? Nu uitați să-i lăsați și un bilet, ca să știe cât le iubiți. Sigur aveți mame, care au luat asupra lor toate necazurile și nu le-ați văzut o clipă lăcrimând. Le-ar fi luat și pe ale voastre dacă i le-ar fi dat viața. Oferiți-le flori, acum, nu când le veți pune pe mormânt. Căci încă sunt, încă le sunați când copilul face febră și sunteți speriate, sau când nu știți cum să faceți tăiței d-aia buni cum numai ea știe. Nu așteptați momente speciale ca să dăruiți bucurie, momentele speciale nu se află-n calendar, ele trebuie făcute!regina-parfumata-aranjament-floral-pe-suport-de-ceainic

Îmi amintesc de clasa a 12-a, pe la jumătatea primului semestru când ne-am decis să îi cumpărăm dirigintei un buchet de flori într-o oarecare zi. Nu îi luăsesem chiar buchet, ci un aranjament fain, cu un ceainic (în loc de recipient) în care erau niște flori superbe. Când a intrat în clasă, la ora de matematică, a rămas în prag, s-a uitat la catedră (unde o așteptau florile) și ne-a întrebat dacă are oră cu noi. Credea că a greșit clasa. A pășit încet, cu un zâmbet larg. Când a citit felicitarea atașată pe care am scris simplu mulțumim că ne sunteți alături, a bufnit în plâns. Ne-a întrebat dacă nu cumva nu vrem să facem matematică și s-a mirat foarte tare când ne-am oferit chiar să ieșim și la tablă să rezolvăm exerciții pentru bac. În ziua aia ori de câte ori ne întâlneam cu dânsa pe hol, o vedeam cum radia de fericire. Plutea, la figurat. Se citea în ochii ei o poftă de viață cum nu prea mai văzusem. Florile alea avuseseră un efect supraomenesc. Poate că dacă i le ofeream de ziua de naștere, se aștepta la ele și nu mai era așa surpriză. Nu cred că am să uit niciodată chipul acela plin de viață.

Acest articol participă la proba 10 din cadrul competiției SuperBlog 2016.

 

 

 

Lasă un răspuns