Întâmplări

De ce mă iubești?

Mi-a plăcut să citesc de mică. M-am împrietenit cu romanele prin clasa a treia, când am plâns împreună cu Fram, ursul polar. Apoi au urmat Heidi, fetița munților și Huckleberry Finn. Aceste trei romane, împreună cu un om minunat (asta e altă mâncare de pește) mi-au deschis porțile spre minunata lume a cititului. Am suferit, am iubit și m-am îndragostit cu fiecare personaj întâlnit și după fiecare am suferit ca atunci când pierzi pe cineva.

Mi-am dorit o relație ca în povești, exact cum am întâlnit între pagini, cu declarații de te dau peste cap, cu făt frumos (sau nu chiar frumos, puțin îmi pasă) pe-un cal alb (aș fi preferat albastru), dar…alea sunt povești, nu? Mi-am dorit ca cel de lângă mine să mă citească din priviri, să nu fiu nevoită să spun ceva, ci să știe de dinainte (cred că aici am văzut prea multe filme cu cititorii de gânduri :)) ). Cu alte cuvinte mi-am dorit o iubire de romane.

Nu am găsit așa ceva. Am găsit un om care nu mă îmbârligă în cuvinte dar care mă iubește așa cum știe el. Și care atunci când îmi spune „te iubesc” o spune din tot sufletul.

„-Da` de ce mă iubești tu pe mine?” „-Pentru că tu ești piticul meu scump și pentru mine asta înseamnă tot. Tu pentru mine ești tot”. – cum să mai vreau îmbârligări de cuvinte când cuprinde tot în cuvinte atât de simple?

Poate că nu e iubirea din romanele citite pe care o voiam, dar e iubirea din romanul meu, de care am nevoie zilnic și care îmi face sângele să pompeze prin vene.

2 Comentarii

Lasă un răspuns