SuperBlog

Denim – atunci, acum și-ntotdeauna!

Denim – atunci, acum și-ntotdeauna!

Nu știu cum ați fost voi în copilărie, dar eu eram foarte băiețoasă. Atât de băiețoasă, încât eu eram cea care sărea gardurile vecinilor atunci când jucam miuța și mai zbura mingea pe unde nu trebuia. Partea mea feminină, senzuală, diafană și ce mai vrei tu, nu și-a arătat niciodată ochișorii, probabil încă inexistenți. Era ușor să mă recunoști în curtea școlii, prin tunsoarea clasică pe care numai mama mi-o putea face și prin modul de a mă îmbrăca. Noroc că în clasele micuțe de tot, eram obligate să purtăm uniforma aceea în dungulițe, pătrățele sau ce erau alea, cu șorțulețul ăla albastru de care eram pur și simplu îndrăgostită. Ei bine, pentru fete nu exista decât fustă, nu țin minte să fi avut vreodată pantaloni, chiar și când era zăpadă de un metru. Ăia au fost anii de glorie, când fusta trona și se bucura de împărăție deplină. Ce nu știa ea, era că în curând avea să fie înlocuită pentru totdeauna ..

Lucrurile s-au schimbat la 180 de grade când am descoperit primele perechi de blugi. Știu că m-am smiorcăit câteva zile până am înduplecat-o pe mama să-mi ia și mie, pentru că îmi spunea mereu că blugii sunt pentru fetele mari, nu pentru copii, ca mine. Țin minte și acum acea primă pereche. Probabil dacă aș scotoci prin casă încă aș da de ei, pentru că încă mai am câteva chestii de când eram mică. Erau super evazați, puțin spălăciți – dar doar puțin de tot, în jurul genunchilor și cu niște modele florale din cusătură aurie pe laterale. I-am purtat cu mândrie vreun an, după care, văzând că fetele din școală au început să vină cu blugi pătați – decolorați, am zis să-i reanimez puțin, ca să ajung în pas cu ce se poartă. Așa că i-am băgat în clor – nu vrei să știi unde au ajuns large_img_814417blugii ăia după ce i-a văzut mama. Nu aveam multe perechi de blugi pe atunci, cred că era singura pereche chiar , așa că a trebuit să revin la pantalonii din velură (pe care aproape că îi uram, pentru că mi se păreau modrogănoși în comparație cu blugii) până am reușit iar să-o înduplec.

Tot pe la vârsta aia am primit prima mea geacă din denim. Mi se părea șmecher să poți să fii din cap până în picioare îmbrăcat la fel. Adică, înțelegi tu, din același material. Plus că avea enorm de multe buzunare, avea capse și era super!

Anii au trecut și eu am rămas la fel. Denimul a reușit cumva să mă ajute să-mi conturez personalitatea, stilul. Atâtea variante și modele ai de ales încât este practic imposibil să nu fie ceva pe placul tău. Cu asta se ocupă Answear.ro. Te ajută să-ți găsești stilul, punându-ți la îndemână sute de modele. Doar un click și câteva ore (asta dacă ești cu adevărat un om nehotărât) îți poate aduce ceva nou în garderoba, care să te reprezinte. Mie îmi plac mult blugii tip boyfriendNu am decât o pereche, dar atunci când îi port parcă simt că-mi transferă din personalitatea lor. Sunt deschiși la culoare, ușor spălăciți și cu găuri. Multe și mari. Uneori am impresia că mă poartă ei pe mine. În afară de asta, ador să-i văd fața tatei când mă vede îmbrăcată cu ei. Mă întreabă mereu dacă mă simt bine, că Văd că te-au alergat câinii și te-au mușcat, după cum arată blugii ăștia.  Mama e și ea în echipă cu el și bineînțeles că nu se poate abține Nu ți-am zis să nu mai te îmbraci cu ăștia când mergi cu mine? Ia și tu niște pantaloni de Doamne ajută!  Ce nu înțeleg ei e că eu mă simt bine așa. Îmi place să-i simt pe mine și îi ador.

Nu am fost niciodată o persoană care să petreacă nici măcar 5 minute în fața șifonierului gândindu-se la ce va îmbărca. Pentru mine e simplu. Pun o pereche de blugi pe mine, iau un tricou sau o bluză, asta depinde dacă e cald sau frig afară și c’est fini la comedie. Sinceră să fiu, probabil dacă n-ar exista blugii aș umbla ca Eva a lu’ nea Adam, că altfel nu mă văd îmbrăcată.

answear-patrat

Voi ce purtați din denim? Poate cămăși? Fuste? Blugi? Ce relație aveți cu acestea?

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

5 Comentarii

Lasă un răspuns