Întâmplări

Dispărută fără urmă

Am obsesia rearanjării cărților în bibliotecă, obsesie care se aplică si la hainele din șifonier. Pur si simplu ador să le fac grămadă pe masă sau pe jos și să le găsesc o altă aranjare :)) Sună nebunesc, nu?

Tocmai mă uitam prin bibliotecă și făceam inventarul cărților și căutam, căutam..ceva..Culmea e că nu știu ce, dar ochii mei căutau disperați. Ba chiar deveniseră nervoși. De regulă mă pot duce cu ochii închiși să-ți dau ce carte vrei, cu toate că le schimb des locul. Dar de data asta s-a îngroșat gluma rău! Începusem să cred că m-am tâmpit, că poate am visat că am avut-o, dar nu..încă îi simt coperțile în mâinile mele! Am mai trecut cu privirea de vreo trei ori, am căutat în documentul în care mi-am trecut toate cărțile, că na, leptopu e dăștept și poate găsește mai repede ca mine. Dar nu..nu era nici acolo! 

Intru pă mail, că am păstrat toate comenzile de cărți făcute. Nu-s tâmpă, apare în comandă, deci am avut-o! Dar unde e? Și cum Dumnezeu căutau ochii mei o carte pe care n-au mai văzut-o ceva timp?

Mă apuc să răstorn casa cu cracii-n sus, dacă n-o găsesc, fac crimă!

Voi aveți nebunii d’astea sau eu trebuie internată? :))

7 Comentarii

  1. Internata pentru atata lucru? Ca tentativa de crima nu se interneaza la spital…
    Stai sa vezi cum e sa incerci sa suni pe cineva de pe telecomanda televizorului si sa te enervezi ca n-ai ton… 🙂 Dar esti inca tanara. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns