D`ale sufletului

( În chinuri…)

( În chinuri…)

Un chip de lut…
ce se pierde în şoapte.
In mâna încleştată
îşi ţine o lumânare
– să-i călăuzească drumul spre eternitate-
ce plânge cu stropi de ceară.
Cu un glas stins parcă sorbindu-şi cuvintele
rosteşte o ultimă rugăciune
Apoi, oftând,
se pune în pat
privind în gol şi blestemând aşteptarea
ce e mai apasatoare cu fiecare strop de timp

ce se scurge din viaţă.
(…şi eliberare)

Un fior se simte de-odată în aer
şi un suspin adânc rupe tăcerea
mâna îi cade fără suflare
şi ochii îşi pierd sclipirea.

…………………………………

camera goală. doar întuneric.
Un aer rece în care pluteşte moartea.
Pe pat, întins, stă muritorul
ce-a obţinut acum, iertarea.

 

 

 

 

 

 

 

7 Comentarii

  1. Moartea in sine nu este nici eliberare, nici iertare…este o stare tranzitorie a vieții. Mă intrigă faptul că moartea trebuie să ne găsescă în pat?! De parcă dacă n-am sta în pat nu ne-ar mai găsi. Este și o vorbă…să mori în patul tău…?! De ce?

    Răspunde
    1. Nu știu … Mie așa mi-a venit, așa am scris. Poate și pentru că de-a lungul vieții, patul este important .. primim viață de pe un pat, dormim într-un pat, cunoaștem dragotea într-un pat, petrecem clipe frumoase într-un pat…de ce să nu și murim într-unul?

      Răspunde
      1. Dragostea poate fi trăită oriunde, iar nașterea, chiar nu contează. N-am dormit într-un loc mai minunat decat atnci cand am făcut-o într-o șură cu fan…iar mai nou am construit în mijlocul unei salcii o platformă în care uneori dorm vara…Sper să nu mă găsească moartea în vrun pat. Ceea ce vreau să spun este că viața este impredictibilă, iar dorința noastră de a o face predictibilă, de a știi ce ne așteaptă, de a merge pe căi bătătorite, îi ia tot farmecul, misterul și aventura…

        Răspunde

Lasă un răspuns