Întâmplări

Intrusul

Știți ce e aia ofidiofobie? Dacă nu știti, vă zic eu: frică de șerpi. Așa se face că, astăzi în timp ce soră-mea curăța florile afară, iar eu – hai să spunem că făceam și eu ceva prin casă,  aud la început niște sunete ciudate înfundate, ca mai apoi să se transforme în țipete în toată regula. Dau să ies să văd ce s-a întâmplat, când o văd pe A. că se zbenguie prin curte și mai-mai s-o apuce plânsu` că ea nu mai iese niciodată din casă, că a văzut un șarpe. La cum făcea, am crezut că i-a intrat în pantaloni, dar fața ei spunea că a fost de ajuns să-l privească de la câțiva metri. Până ne-am mobilizat eu cu aparatul foto, tata cu cazmaua, n-am mai găsit nimic. Ca să fiu sinceră mi-a părut rău că nu am avut la ce face poze și am sfătuit-o pe soră-mea ca altă dată întâi să imortalizeze momentul, apoi să țipe. :))  Citește mai mult…

Întâmplări

Un câine deosebit

Stau câteodată și mă gândesc la niște chestii, de îmi simt și creierul cum se holbează la ideile pe care le scoate. Așa de gânditoare mi-s. De două zile mă bate o idee, de fapt e o dorință pe care nu o pot îndeplini probabil că niciodată… Dar poate găsesc la voi o soluție. Nu știu dacă știți sau dacă ați văzut/auzit prin filme, reclame, cărți  despre relația dintre partenerul pe care ți-l alegi și relația lui cu cățelul tău. Nu mai țin minte unde am văzut, dar era vorba de un el și-o ea (el avea cățelul) și ea s-a dus pe la el (abia se cunoscuseră). Cum el stătea în apartament nu avea cum să dea câinele afară. Tare i-a fost bucuria când a văzut că nu o mușcă patrupedul, că cică ar fi fost prima fată pe care o acceptă, ba chiar și cu care era jucăuș. Acu, știu câinii ce știu, nu?  Citește mai mult…

Întâmplări

Păstrate de-a lungul anilor. 1 Martie.

Acum câțiva ani în familia noastră exista o tradiție care pe tata îl făcea să-și bulbuce ochii, așa încât să arate ca un broscoi pe care l-ai strâns de … gât. ( măi măi măi… la ce vă gândeați?). Amândouă (eu și soră-mea) în clasele fiecăreia făceam parte dintr-un grup minoritar. În clasa mea eram în total 9 fete și 19 băieți (în generală) și A. avea în clasă 4 fete (cu ea cu tot :)) ) Așa că vă las pe voi să vă imaginați cum arătau ghiozdanele noastre când ne întorceam de la școală în ziua de 1 martie.

Pentru că prima se întorcea A. se făcea adunare de familie. Mergeau în cameră la mamaie, se făcea un cerc  și începea distracția. Uite, mărțișorul ăsta e de la X. Mărțișorul ăsta e de la Y. Mie mi l-a dat pe ăsta urât,  Mirelei i-a dat un ghiocel ca mărțișor. Ăsta e de la… ăsta…. ăsta…. etc. Staaaați să vă zic ce a primit doamna de la fiecare….  Și uite așa ce s-ar fi putat rezuma la câteva minute deveneau niște sferturi de oră foaaaarte chinuitoare pentru tata care trebuia să se prefacă pe deplin curios ce a primit X de la Y, ce a dăruit Z lui W. Citește mai mult…

Întâmplări

Zi cu soare!

Nu, nu vă sinchisiți să trageți draperia sau să ieșiți afară că nu e soare deloc. Cel puțin la mine parcă vine apocalipsa. Cerul e așa o chestie neagră plină cu forme ciudate de nori care se schimbă la câteva secunde din cauza vântului. Dar nu despre asta e vorba acum. Ce vreau să vă spun e că m-am trezit cu gândul că astăzi este vineri :)) Și am ținut-o tot așa până acum când vreo 3 minute când mi-a țăcănit ceasul biologic a joi. Aseară mă gândeam deja cum să fac și ce să fac și aveam de gând să scriu așa: dacă am început săptămâna tare prost și urât și nașpa și ați înțeles ideea, măcar să o termin fericită. Dar nu pot să scriu așa că azi e joi și nu e sfârșit de săptămână. Adică e, dar nu e chiar sfârșitul. :)) Citește mai mult…

Întâmplări

La mulți ani, Tom și Jerry!

Nu cred că există persoană care să nu fi auzit de fabuloasa pereche șoarece-pisică sau să nu se fi uitat măcar la un episod. Îmi amintesc că atunci când eram mică primul gând cu care mă trezeam era să deschid televizorul și să mă uit la desene. Aveau un farmec aparte, încă îl au, cel puțin pentru mine și familia mea. Ai mei încă mai râd când mai dau de ei pe Boomerang, iar noi ne uităm în fiecare seară 😀 Citește mai mult…

Întâmplări

Valentin. Un Sfânt pus pe despărțiri!

Majoritatea femeilor şi-ar părăsi partenerul dacă nu ar primi un cadou de Sf.Valentin. Ceea ce caracterizează așa numita zi a îndrăgostiților sunt cadourile, motiv pentru care 53 % dintre femei nu ar accepta să fie private în ziua de 14 februarie de o atenție care să reflecte dragostea pe care le-o poartă partenerii lor, notează un sondaj realizat de portalul de relații personale WalletHub.

Nu știu cine e WalletHub (să-mi fie rușine!!!!) dar serios măi? 53% ? Cine-o fi făcut studiul ăsta și ce femei au participat la sondaj? Nu vreau și nici nu pot, defapt nu am cum să cred că procentul ăsta este real și mai ales că cineva ar fi atât de tembel să se lase „corupt” de rozalia zi de sărbătoare (sau e roșie?) într-atât încât să-i dea iubirii cu șutul în fund că n-a cadorisit-o. Citește mai mult…

Întâmplări

Obiceiuri și tradiții de Sfântul Valentin

Pentru că se apropie Sfântul Valentin, am răsfoit oleacă paginile internetului din curiozitatea de a afla ce e cu el, ce obiceiuri și tradiții  sunt în funcție de țări. ( până acum nu prea m-a dus capul să caut :D) Se spune că Valentin a fost un preot roman martirizat  în timpul persecuției lui Claudius în anii 269-270 d.c. Tânăr fiind, Valentin îi ajuta pe creștini în vremurile persecuției. El a fost prins și bagat în inchisoare, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie-269. In timpul cât a stat în închisoare el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor spunandu-le  Amintiți-vă de Valentin și  Vă iubesc .. Azi, Valentin este considerat patronul protector al îndrăgostiților. În cinstea Sfântului Valentin, în Statele Unite și mai nou și în statele europene, se fac petreceri și baluri. Îndrăgostiții își fac cadouri. În calendarul ortodox sfântul Valentin este sărbătorit pe 30 iulie.  (Wikipedia).  Citește mai mult…

Întâmplări

Digital sau clasic?

Hello lume! Am cam lipsit o perioadă și am și scutire că doar așa am fost învățați la școală: lipsești – aduci scutire. În ultimele zile cum m-am tot văitat pe aici neneii de la Electrica (încă) schimbă cabluri, fac legături noi bla bla bla așa că ciu ciu curent mai toată ziua.
Știți glumița asta? -> Azi mi-a picat netul si a trebuit sa petrec un timp cu membrii familiei mele … Par oameni de treaba … Cam așa a fost și în cazul meu :))Nu-mi săriți în cap, noi vorbim foarte mult, doar glumeam. Așadar o întrebam pe mama de ce nu am și eu nicio poza de la botez, că tare aș fi vrut să am imortalizat momentul când mă scufundă popa. Și nici soră-mea nu are. Și recunosc că mi-aș fi dorit să revăd momentele. Nu aveam bani de aparat și nici nu am avut pe cineva cu aparat. Așa era atunci … Și într-adevăr, îmi amintesc că atunci când eram la grădiniță și se apropia vreo serbare tata mergea și cumpăra un film pentru aparat (pe care îl aveam de ceva vreme, dar era folosit doar la ocazii speciale). Citește mai mult…

Întâmplări

De când am terminat facultatea parcă nu-mi mai amintesc nimic în legătură cu ea. Zilele astea mi-am adus aminte că acum…adică în perioada asta e..SESIUNEA de iarnă? :)) Așa să fie oare? Noroc cu feisbucul ăsta și cu inteligenta lui funcție de a-ți arăta amintirile pe
care le-ai postat fix cu un an în urmă…sau doi, sau trei.

Vă avertizez….nu suntem bețive,  nici n-am fost, în ultimul an nu am avut decât 1 bucată restanță din multe examene și am scris și-o licență șmecheră! Când? Probabil o să vă dați seama după ce „citiți” pozele.

Se știe de când lumea și pământul că în SESIUNE este perioada cea mai bună pentru mutat mobila prin cameră, în cazul studenților căminiști. Atunci este perioada cea mai favorabilă pentru curățenie, curățenie care nu trebuie tratată deloc superficial, pentru că alta până la următoarea sesiune nu se mai face :)) Citește mai mult…

Întâmplări

Mai vechi și mai noi

Când mergeam la mamaie L. (care defapt a fost mamaia mamei, deci străbunica mea) mereu mă lăsa să scotocesc prin sertare.

Îmi plăcea că se juca și râdea cu mine și îmi arăta mereu colecția ei de șervețele, pe care le strânsese pe vremea când mama era mică. Îmi plăcea mirosul lor și încă îmi place. Îmi aduce aminte de lucruri minunate. Acum, probabil că v-ați prins, șervețelele sunt în posesia noastră. Unele au peste 40 de ani, altele sunt în mai multe exemplare, altele îngălbenite de timp, unele au buline, altele linii, unele sunt cu motive florale, altele parcă ar fi tapetate.

Citește mai mult…