SuperBlog

La Fântâna te scapă de stres și de griji!

cafea la birouÎncepeau să mă calce pe nervi sunetele produse de bătăia degetelor pe tastatură. În liniștea aia deplină, devenise un fel de tic tac al ceasului. Aproape că știam când colegii mei apăsau pe punct. Erau câteva secunde în care care arătătorul lor rămânea pe tastă, simțindu-i răceala sau poate pur și simplu reciteau rapid cele scrise sau cine știe, doar își odihneau mintea. Era prima mea lună când lucram acolo. Câteodată doar citeam ce scriau colegii mei, aranjam în pagină și editam. Alteori eram însărcinată cu redactarea a diferite articole, pe care le trimiteam șefului meu, un tip destul de prietenos.

– Iulia, mergi la cafea?, mă întreabă  Mihai, tipul cu ochelari, de care m-am simțit atrasă de când l-am văzut.

– Scuze, nu pot … știi am o problemă. Trebuie să termin de scris treaba asta (arătându-i printr-un semn documentul de pe desktop) și simt că dacă aș ieși în lume  aș pierde orice am în cap acum. Afară e prea mult zgomot și-i prea frig ca să mă mai pot gândi la vacanțe în Hawai. Așa că îmi poți lua tu o cafea, te rog?

– Nu-i nimic. Aș aștepta să termini, dar simt că adorm. Cu câte să fie?

– Doar un pliculeț de zahăr. A … și dacă tot mergi până La Stradă,  ia și niște apă. La Strada era un magazin micuț, incomod  chiar, când era aglomerat și uneori coada la automatul de cafea se întindea până afară, ba chiar și în stradă, pe trotuar. Nu îmi plăcea ideea de a merge mereu acolo pentru cafea, pentru că făceam 7 minute când prindeam cele 2 semafoare pe roșu. Și cum astrele se alineau …

– Hei lume, atenție puțin la mine, vă rog! se auzi deodată vocea lui Victor.. Mâine o să avem musafiri. Niște musafiri foarte importanți, așa că dacă vrem să prindem contractul trebuie să impresionăm. În primul rând puțină ordine pe birourile voastre nu ar strica. Și apoi vă rog să veniți îmbrăcați decent. Asta înseamnă fără tăieturi, fără tricouri cu mesaje obscene. S-a înțeles, Gabi? Știți că nu v-aș cere asta niciodată, pentru că puțin îmi pasă cum veniți voi îmbrăcați în general, dar mâine chiar vreau să impresionăm. Musafirii noștri sunt puțini mai … conservatori și apreciază seriozitatea.

– Bine, șefu! Când e treabă serioasă, e treabă serioasă! Știm și noi ce înseamnă asta. Suntem noi o firmă abia la început, dar suntem isteți.

– Mă bucur că ne înțelegem echipă! Iulia, tu vei aduce cafeaua la birou. Știu că nu tu trebuia să te ocupi de asta, dar cum nu avem altă soluție, apelez la tine. Te asiguri că toți cei 9 musafiri vor avea pe masă apă și cafea.

– Bine, șefu. Am să mă rog ca peste noapte să-mi mai crească vreo 5 perechi de mâini ca să pot cără 9 cafele și câteva sticle de apă. Grozav!

Victor este un om care încerca mereu să evolueze. Când și-a ridicat firma, nu a făcut-o din dorința de a se afirma într-un domeniu,  ci mai mult din dorința de a arăta familiei sale că este un om apt să clădească ceva. Este serios, dar apreciază glumele și știe să glumească. Este calm, nu se enervează și nu țipă și îngăduitor atunci când apare vreo problemă. Dar ca a doua zi nu l-am văzut niciodată. Era dezamăgit, îi tremura vocea și parcă își înghițea cuvintele. Iar eu roșie toată la față, cu cămașa cea albă pătată de cafea și desculță întinzând  timid tava cu cafea și apă.  Era cel de-al doilea rând de cafele cumpărate și asta cred că știa tot colțul. Pe primul îl pierdusem pe drum, când, plecând de la semafor tocul pantofului mi s-a agățat în grilajul unei guri de canalizare și am reușit să mă întind lată pe tot asfaltul direct pe balta formată de la paharele varsate.

– Iulia, Iulia … de ce nu ai luat pe unul din băieți să te ajute? Ar trebui să fiu furios, pentru că musafirii nu s-au simțit bine. Au așteptat cam mult cafeaua și când li s-a adus, ghici ce? Era RECE!!! Am pierdut contractul, asta e … Au spus că nu suntem serioși și nici pregătiți. Că nu părem profesioniști. De acum vă rog să nu mai luați atâtea pauze! Nu ne permitem. Pauză de cafea, pauză de masă, pauză de țigară, nu sunteți la școală, să aveți pauză la fiecare 50 de minute!!!

– Pare supărat rău șefu, îmi zice Mihai în timp ce trăgea cu ochiul la cămașa mea pătată. Ar trebui să facem ceva ca pe viitor să nu ne mai împiedicăm de-o cafea și-o apă. Stai o secundă … și începe să tasteze numai el știe ce. Când lucra i se încorda fruntea des și sprâncenele i se arcuiau într-un mod atrăgător. A… uite, La Fântâna e soluția noastră.

– Mda, ăsta ce e? Altă bodegă la colț de stradă?

– Nu, normal. A.. uite-l și pe șefu. (îi face semn cu mâna)

– Ceva probleme? se apropie Victor îngândurat.

– Deloc. Ba chiar v-aș propune ceva. Ce-ați zice dacă am avea un automat de cafea și o apă  de izvor aici, la birou? Noi nu vom mai pierde timp să mergem la colț după cafea, iar dumneavastră nu veți mai fi furios când Iulia o să servească musafirilor cafea rece.

– Mhm, mersi Mihai, bolborosesc și-i arunc o privire încruntată.

– Mihai, mă surprinzi. Ia spune, la ce te gândești?

– Păi tocmai acum am căutat un furnizor de servicii de aprovizionare cu apă și cafea pentru companii și am găsit echipa La Fântâna. Din câte îmi dau seama sunt și profesioniști și serioși. Oferă servicii ca la carte,  în formulă completă: produse cheie și complementare, livrare, echipamente, service, igienizare și training de utilizare. Eu zic să apelăm cu încredere.

– Hmmm, da, îmi place ce aud, dar … în 10 zile o să avem din nou ocazia să prindem un contract important. Aș prefera un furnizor care să rezolve problema până atunci. Asta dacă nu vrei să mergi în locul Iuliei să aduci cafea și apă la birou.La Fântâna apa de izvor

–  Se poate, șefu? Păi cine-a zis că La Fântâna nu sunt buni? Azi semnezi contractul și în maximum 7 zile îți instalează aparatul. În plus, sticlele de apă de izvor sunt elegante. Pentru musafirii mai … pretențioși. Iar cafeaua lor, căci este brand propriu, Kafune, are gust de prospețime. Cred că tare comod ar fi să-ți faci treaba și să o savurezi. Tumultoasă și directă … hmm, parcă ar fi vorba de Iulia noastră, nu de cafea, cuceritoare și tonică, proaspătă și interesantă  … o doamne, chiar că parcă ar fi creată de Iulia această Kafune!

– Mihai, te rog să te ocupi tu de tot. Chiar sunt și eu curios cât de tare se aseamăna Kafune cu domnița noastră. Și cred că tuturor n-ar prinde bine o oază de răcoare aici, la birou, că acum se apropie vara și tare nasol e fără apă pe căldură.

– Iulia, îmi aduci te rog o cafea pentru doamna? Dar te rog eu din suflet, ai grijă să vii cu ea caldă și să nu-ți mai rupi ceva.

– Sigur șefu, că doar aparatul pentru cafea e în hol, ați uitat?

 

Acest articol paricipă la Spring SuperBlog2017

surse poze: pagina de facebook La Fântâna și site-ul La Fântâna.ro

9 Comentarii

Lasă un răspuns