SuperBlog

La Oliviers visele devin realitate!

n1Când am cunoscut-o pe Elsa nimic nu mă făcea să gândesc că o să vină momentul ăsta. Era roșcată, pistruiată și cu două mâini stângi. Pe orice punea mâna strica, se împiedica chiar și de propriile picioare și era tot timpul cu capul în nori. N-am crezut că am să mă îndrăgostesc vreodată  și cu atât mai mult, să ajung să îmi doresc ca viața mea să fie alături de ea. Dar cum nimeni nu dictează inimii, nici eu nu am făcut-o. În ciuda stângăciilor pe care încă le mai are, îmi doresc să o văd mireasă. Avem ceva ani de relație în spate, așa că am decis că trebuie să vină momentul magic. Acela al cererii.

Voiam să fie cu adevărat ceva de poveste. Dacă o scoteam la o plimbare până la magazinul din colț riscam să-mi dea cu inelul în cap la cât de frig era afară, dacă făceam o prajitură cu răvaș sigur îl înghițea. M-am gândit multe zile la cum aș putea să-i cer mâna și o cină perfectă mi se părea  idee minunată. Am căutat pe internet un restaurant cu specific mediteranean în Bucuresti. Doar așa ne cunoscusem. Ne aflam la un local, la mese diferite. Eu comandasem niște fructe de mare, iar ea de la masa alăturată, curioasă din fire, a auzit și mi-a cerut să-i dau să guste. Nu voia să comande și să plătească degeaba, în caz că nu-i plăceau. Farfuria aia de fructe de mare ne-a unit destinele, așa că am ales ca o tot o farfurie de fructe de mare să ne lege pentru totdeauna.

Căutările mele m-au dus la restaurantul Oliviers, care face parte din lanțul Residence Hotels. Am notat adresa și am plecat să văd cu ochii mei dacă e locul potrivit. Rafinament, eleganță, bun gust. Cu aceste trei cuvinte l-aș descrie. Am făcut o rezervare și am dat fuga după inel.sigla-oliviers

Cam așa au decurs pregătirile pentru ziua cea mare. Sau mai bine zis seara cea mare, pentru că cina a avut loc la ora 19:00. Când am intrat în restaurant, Elsa a scos un sunet ce-mi spunea că sunt pe drumul cel bun. Ce atmosferă plăcută, mi-a spus, moment în care s-a luminat toată și parcă era și mai frumoasă ca de obicei. Am încuviințat printr-o ușoară aplecare a capului și ne-am așezat.

arc-de-triomphe-2

Meniul restaurantului Oliviers este unul foarte interesant. Au printre altele aperitive, paste, pește, supe și ciorbe, feluri de mâncare bio și vegan. Ba chiar au reușit cumva să găsească loc în meniu și pentru specialități românești, dar și pentru bucătăria gourmet. Dacă nu eram pornit de acasă pe un meniu ce conține elemente mediteraneene, cred că mi-ar fi luat ore întregi să aleg din toate bunătățile alea.

– O să comandăm pentru început un platou de fructe de mare. Este suficient pentru amândoi, nu? Și am dori și o sticlă de vin … hmm, Sauvignon Blanc, pentru fructele de mare.

– Sigur domnule, mi-a confirmat ospătarul. Tot ce este în meniul gourmet, este suficient pentru două persoane. Revin cu comanda dumneavoastă.

– Radu, fructe de mare? Tocmai fructe de mare? Hmmm….

– Nu îți plac, draga mea?

– Cum să nu? Doar că m-au cuprins emoțiile. Ultima oară când am mâncat, am împărțit farfuria amândoi. Mai ții minte?

– Da? Nu mai știam. Uite, ne vine comanda.

Platoul arăta pur și simplu minunat. Culoare, savoare, plating de excepție. Am mâncat amândoi de mai aveam puțin și ne lingeam pe degete, am râs și ne-am simțit bine. La un moment dat am avut impresia că noi suntem stăpânii încăperii, că suntem singuri. Bineînțeles că nu era așa. Toate mesele erau ocupate, numai că atmosfera era așa intimă și perfectă că nimic nu mă putea face să simt altfel.

Am continuat cu câte o porție de piept de pui cu creveți Black Tiger si spanac sote. Pe măsură ce trecea vremea parcă urca și inima mai sus, tot mai sus, pentru că înainte să comandăm și desertul, o simțeam în gât. Parcă mă luaseră toate transpirațiile și îmi tremurau picioarele. Am comandat un platou de brânzeturi cu struguri, mere și alune. O combinație ciudată, la prima vedere, dar o surprinză de milioane când e vorba de gust.

Ce nu v-am spus până acum, este faptul că restaurantul dispune de un pian. La cererea oaspeților, poate fi adusă o persoană care să cânte, sau poți veni de acasă cu orice altcineva se pricepe. Eu nu m-am priceput niciodată, așa că am vorbit de dinainte la restaurant să-mi fie adusă special o persoană care să ne cânte melodia ce era pe fundal în acel local, când ne-am cunoscut.

Înainte să ne bucurăm de desert, cu scuzele de rigoare, am reușit să ajung la baie și să mă revitalizez cu niște apă pe față, ca să prind curaj. Omul nostru începuse să cânte deja, când eu m-am așezat la masă.

– Radu, tocmai melodia asta?

– Ce melodie dragă? Nu îți place?

– Ba da, e foarte frumoasă, melodia asta cânta atunci când … în fine. Văd că nu îți amintești.

Am văzut-o cum se întristează și cum își pierde bucuria de pe chip. I-am luat mâinile în mâinile mele și i-am mărturisit că n-am să uit niciodată cum s-a strâmbat când a simțit gustul fructelor de mare pentru prima oară, apoi a murmurat că sunt bune, că îmi mulțumește și că o să comande și ea. Apoi a revenit la masa la care stăteam eu și m-a întrebat dacă îmi place melodia care cânta și dacă vreau să dansez. Apoi m-am ridicat și am îngenunchiat. I-am văzut ochii cum i se umeziseră și în momentul în care a dat din cap afirmativ am știut că toată viața am așteptat momentul ăsta.

Oliviers a fost un loc magic pentru noi. Meniul pe care îl are s-a dovedit fix pe sufletele noastre și parcă totul s-a pliat după noi. Nimic nu putea să fie mai frumos decât a fost. Și pentru că am fost extrem de mulțumiți, a doua zi ne-am întors pentru a stabili toate detaliile legate de pachetul de nuntă, pe care voiam neapărat să o celebrăm alături de o echipă de profesionaliști!

arc-de-triomphe-13

 

Articol scris pentru SuperBlog.

 

10 Comentarii

Lasă un răspuns