SuperBlog

Mami, am mâncat furnici!

logo-wu-xing-2-300x300-1Puiul era băgat la cuptor, roșiile așteptau să le toc și să le arunc în bolul cu salată iar ceainicul sufla de zor în semn că e gata. Soțul mă sunase că tocmai ce-a plecat de la birou, iar copilul trebuia să sosească din clipă în clipă. Îl lăsasem peste zi la o bună prietenă de-a mea și hotărâsem să îl aducă înainte de cină.

– Mami, mami, am veniiiiit!, aud glasul dulce al lui Vlăduț, în timp ce izbește ușa de perete.

– Ce mă bucur, puiule! Trebuie să sosească și tati și punem imediat să mâncăm.

Toate bune și frumoase – pupături, îmbrățișări până în momentul mesei.

– Eu nu vreau să mănânc pui. Mie nu îmi place puiul.

– Nu se poate, fiule, doar vrei să crești mare ca mine, nu? intervine soțul.

– Vreau, dar mie nu îmi place puiul.

– Dar parcă acum câteva seri spuneai că este mega delicios. Ce s-a întâmplat între timp?

– NU ÎMI PLACE PUIUL!, rostește răspicat pe un ton agresiv, în timp ce bate cu furculița în masă.

– Bine dragule, nu îți place puiul. Ce altceva dorești?

– Vreau să mănânc furnici. Azi am mâncat cu Ioana Furnici în copac și au fost tare bune. Mai bune ca puiul.

– Oamenii nu mănâncă furnici, scumpule. Nu exagera.

– Dar eu am mâncat Furnici în copac și tu nu știi. Dar eu știu. Au fost delicioase.

– Bine… și spui că a mâncat și Ioana? Dar mama ei, Valentina, nu era cu voi?

– Nuuuu, ea nu știe, îmi spune pe un ton ghiduș, în timp ce pune degetul la gură în semn de shhhh. Apoi adaugă: Și după furnicile alea` bune am mâncat și niște urechi de lemn.

Era clar că se distra maxim, în timp ce ne povestea, pentru că era roșu la față de atâta râs. Dar eu nu mă distram deloc. Cum a putut Vali să îi scape din ochi? Am terminat de mâncat în tihnă (atâta cât se mai putea) și imediat după, am luat mobilul și am apelat-o pe prietena mea.

– Bine măi Vali, eu îmi las copilul la tine o zi și tu nu poți avea grijă de el? O zi! O nenorocită de zi!

– O… stai, stai, ce s-a întâmplat?

– Unde ai fost când copilul meu s-a urcat în copac și a mâncat furnici? Poți să-mi spui? Știi bine că pe Ioana am supravegheat-o atent când a fost la noi. Copilul meu astăzi a pus gura pe furnici. Ba chiar le-a mâncat. Și nu doar atât. A băgat în gură jucării. Urechi de lemn. Dacă le înghițea?

– Fată, stai calmă … e o confuzie…

– Ce confuzie măi Vali? Tu nu înțelegi că au mâncat furnici?

– Calmează-te te rog și ascultă-mă. Lucrurile nu stau chiar așa. Astăzi soțul meu a venit cu ideea de a comanda mâncare chinezească. Inițial le-am dat și copiilor să guste, dar au refuzat. Am zis că poate îi convingem să mănânce când o fi ora cinei. Apoi eu am avut niște treabă la laptop și ghici ce? I-am auzit râzând și când m-am întors spre ei, erau cu mâinile în mâncarea noastră. Așa se numește un preparat, „furnici în copac”, și conține spaghete de soia, carne tocată, usturoi, ceapa, etc. Nu sunt furnici în niciun caz. Iar cu jucăriile acelea din lemn, cum le-ai spus tu …

– Urechi de lemn…

– Da, urechi de lemn, este de fapt salată cu urechi de lemn. Urechile de lemn nu sunt jucării (doh!!!)  ci ciuperci, draga mea. CIUPERCI! Iar salata asta se face cu aceste ciuperci, cu ardei, cu castravete…

– Serios? Oh .. dacă știam ..

– Nu știu cum ai putut să te gândești că nu aș avea grijă de copii. Zău! Așa mă cunoști tu pe mine?

– Îmi pare rău, Vali, draga mea prietenă. M-am înfuriat pe nedrept. Dar vezi tu, copilul a povestit în așa manieră încât …

– Știu, știu cum sunt copiii! Dar să nu crezi că te iert fără să îți repari greșeala. Auzi tu, să te gândești cum că … hmmm

– Orice, Vali, orice. Nu vreau să crezi că nu am avut încredere în tine. Ce să fac?

– Să încerci și tu furnicile  și urechile de lemn.

– Normal că le încerc, oricum le încercam. Vreau să gust și eu din acel ceva ce  i se pare lui fii-miu mega delicios! Ia spune-mi, cum să fac?

– Simplu! Intri pe site-ul celor de la WuXing, cauți denumirea și comanzi! În plus pentru comenzile care au loc între 1 noiembrie și 31 decembrie, beneficiezi de un discount dacă folosești parola WuXing știe!

– Super. Chiar acum am intrat și să văd ce aleg. Am să-i fac soțului o surpriză frumoasă, sper, mâine!

– O să rămâneți uimiți, vă garantez. Bucătăria chinezească e fabuloasă. Aspect, gust, o explozie pe cerul gurii. Crede-mă pe cuvânt și ai să vezi!

– Te cred, numai că trebuie să închid. Vine Mihai și nu vreau să vadă. Cum spuneam, vreau să fie o surpriză!

 

Articol scris pentru SuperBlog.

14 Comentarii

Lasă un răspuns